pardon definitie

15 definiții pentru pardon

PARDÓN interj., s. n. 1. Interj. Iertați-mă! scuzați! ♦ (Ca protest) Ba nu (e așa)! să avem iertare! 2. S. n. (Înv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsă sau de o obligație); iertare; scuză. – Din germ. Pardon, fr. pardon.
PARDÓN interj., s. n. 1. Interj. Iertați-mă! scuzați! ♦ (Ca protest) Ba nu (e așa)! să avem iertare! 2. S. n. (Înv.) Absolvire, scutire (de o pedeapsă sau de o obligație); iertare; scuză. – Din germ. Pardon, fr. pardon.
PARDÓN interj. (Formulă de politețe folosită pentru a cere scuze, o permisiune ori o îngăduință) Iartă-mă, să am iertare, scuzați. Pree, da nu te credeam așa prost; pardon, voiam să zic șiret. CONTEMPORANUL, VIIII 99. Eu? întreabă pe cucoana Caliopi. – Ea, pardon pe kir Manoli. ALECSANDRI, T. I 357. Călcînd pe bătăturile moșnegilor care mă da la toți dracii, cotind uniform în dreapta și în stînga cu zicerea pardon... am alergat la celalalt capăt a galeriei. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ (Indicînd un protest) Ba nu; nu este așa. Vă rog să mă iertați! A, nu, pardon! Asta e ingratitudine! DUMITRIU, B. F. 38. Tu n-asculți! îl surprinse Alexandru Vardaru. – Pardon! Ascult. De ce să n-ascult? C. PETRESCU, Î. I 11. ♦ (Substantivat, în construcție cu verbul «a cere») Iertare, scuză. Nu voi mai căuta ceea ce am hotărît, ci îți voi cere pardon. GORJAN, H. IV 9.
pardón1 interj.
pardón2 (înv.) s. n.
pardón interj., s. n.
PARDÓN interj. iertați!, scuzați!
PARDÓN s. v. dos, fund, iertare, popou, scuză, șezut.
PARDÓN interj. (În formule de adresare) Iartă-mă; vă rog să mă iertați. ♦ Ba nu, nu este așa; nu. // s.n. 1. Iertare, scuză. 2. (Fam.) Șezut, dos. [< fr. pardon].
PARDÓN I. interj. (ca formulă de politețe) iertați-mă! scuzați! ♦ ba nu, nu este așa. II. s. n. 1. iertare, scuză. 2. (fam.) șezut, dos. (< fr. pardon, germ. Pardon)
PARDÓN1 interj. 1) (se folosește pentru a cere scuze de la cineva) Cer iertare; scuzați! 2) (se folosește pentru a exprima protestul) Nu-i așa; ba nu; să am iertare! /<fr. pardon germ. Pardon
PARDÓN2 n. înv. Scutire de o pedeapsă; iertare. /<fr. pardon, germ. Pardon
pardon n. 1. iertare: sam pardon; 2. formulă de politeță rostită când deranjăm sau întrerupem pe cineva: pardon! (= fr. pardon).
*pardón interj. de scuză la lucrurĭ micĭ (fr. pardon, d. pardonner, a ĭerta, d. par, prep., și donner, a da): Pardon! Dă-mĭ voĭe să trec pe aicĭ. Pardon! Te-am călcat pe picĭor! Pardon că te-am deranjat (cer scuză că te-am deranjat). – Vulg. Iron. Să am pardon!
pardon s. v. DOS. FUND. IERTARE. POPOU. SCUZĂ. ȘEZUT.

pardon dex

Intrare: pardon
pardon interjecție substantiv neutru