parcelă definitie

2 intrări

24 definiții pentru parcelă

PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle.
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A împărți în parcele.
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune delimitată de teren destinată unei anumite întrebuințări. De la marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele. REBREANU, I. 51. ◊ (Metaforic) [Zările vaste] sînt înlocuite de un orizont restrîns, închis de pereți de piatră și de trunchiurile brazilor, ale căror ramuri împart chiar cerul în mici și disparate parcele. BOGZA, C. O. 88.
parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
parcelá vb., ind. prez. 1 sg. parceléz, 3 sg. și pl. parceleáză
parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
PARCELÁ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)
PARCÉLĂ s. v. lot.
PARCELÁ vb. I. tr. A împărți în parcele (o suprafață de teren). [< fr. parceller].
PARCÉLĂ s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].
PARCELÁ vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. (< fr. parceller)
PARCÉLĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)
A PARCELÁ ~éz tranz. (terenuri, păduri etc.) A împărți în parcele; a răclui. /<fr. parceller
PARCÉLĂ ~e f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), delimitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle
parcelà v. a divide în parcele.
parcelă f. parte mică de teren (fr. = parcelle).
*parcélă f., pl. e (fr. parcelle, d. lat. *particella = particula, părticică, particulă). Parte mică de teren: a împărți o moșie în parcele.
*parceléz v. tr. (fr. parceller). Împart o moșie în parcele.
PARCELA vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)
PARCE s. lot, (înv. și reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărțit în ~e.)

parcelă dex

Intrare: parcelă
parcelă substantiv feminin
Intrare: parcela
parcela verb grupa I conjugarea a II-a