parcea definitie

15 definiții pentru parcea

PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça.
PARCEÁ, parcele, s. f. (Rar) Carmac. – Din tc. parça.
PARCEÁ, parcele, s. f. Unealtă de pescuit, constînd dintr-un șir de mai multe cîrlige.
parceá (unealtă de pescuit) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle, art. parcélele
parceá (pisc.) s. f., art. parceáua, g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
PARCEÁ s. v. carmac, lot, parcelă.
parceá (parcéle), s. f. – Parte, piesă, bucată. – Mr. părcea. Tc. parça (Șeineanu, II, 284; Lokotsch 1628; Tiktin; Pascu, Beiträge, 19), cf. ngr. παρτσᾶς, sb., bg. parča. Der. din lat. particella (Candrea-Dens., 1340), nu e posibilă.
parceá, parcéle, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată mai mică de ceva; parcelă. 2. legătură, pachet; testea. 3. unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită dintr-un șir de cârlige mari; carmac.
pârcí4, pârcésc, vb. IV refl. (reg.; despre capre și oi) a se împreuna cu masculii lor pentru fecundare.
parceà f. 1. bucată: urechile mele vedea-v’aș parcele POP.; 2. bucată de stofă și în special, vorbind de șaluri, grosimea lânei și a mătăsii: o parcea are șase fire. [Turc. PARČA, bucată tăiată].
hárcea-párcea (ea dift.) adv. (turc. parčá-parčá, bucățĭ-bucățĭ, supt infl. unor cuv. ca hondron-bondron ș. a. V. hara-para, parcea). Fam. A face harcea-parcea, a face ferfeniță, a rupe (a tăĭa) în bucățĭ. – Și hárta-párta și hárta-pále (vest).
parceá f., pl. ele (turc. [d. pers.] parça [dim. d. paré. V. para]; sîrb. bg. parče; rus. parča, postav brodat cu aur și argint. V. harcea-parcea, parlagiŭ). Bucată, bucățică de stofă, de hîrtie ș. a.; bucată (ca măsură de stofe). Legătură, fascicul: cîte patru brîĭe la o parcea. – În Serbia părcea.
părceá, V. parcea.
parcea s. v. CARMAC. LOT. PARCELĂ.
Părc/e, -ea, -ică, -iul v. Pirciu 2, 4.

parcea dex

Intrare: parcea
parcea substantiv feminin
Intrare: pârci (vb.)
pârci vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: părcea
părcea
Intrare: Părcea
Părcea