parcă definitie

2 intrări

29 definiții pentru parcă

PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.
PÁRCĂ1 adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoști? – Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncție) Ca și cum, ca și când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca și cum ar fi, ca și când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + că.
PÁRCĂ2, parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul să staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.
PÁRCĂ1 adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcții negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoști? – Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncție) Ca și cum, ca și când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca și cum ar fi, ca și când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + că.
PÁRCĂ2, parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A așeza, a lăsa să staționeze un timp mai îndelungat într-un anumit loc, a depozita, a gara într-un parc (2).
PÁRCĂ adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că, îți face impresia că...; ca și cum. Parcă o ușurare, o împăcare îi alina inima. BART, E. 351. Cum ieșea afară la drum, parcă era altul. CREANGĂ, P. 112. Ah! E atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. EMINESCU, O. I 154. Trupușorul sprintenel Parcă-i tras printr-un inel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. ◊ (În corelație cu sine însuși) îl privi în ochi – parcă mînios, parcă speriat. GALAN, B. I 68. ♦ Poate, cred că. Știu eu ce să fac? Parcă tot m-aș însura; cînd aș da peste o parte bună, aș face poate și eu pasul acesta. CREANGĂ, P. 161.
parcá (a ~) vb., ind. prez. 3 parcheáză
párcă adv.
!Párcă s. propriu f., g.-d. art. Párcei; pl. Párce, art. Párcele
parcá vb., ind. prez. 1 sg. parchéz, 3 sg. și pl. parcheáză
párcă adv.
párcă s. f., g.-d. art. párcei; pl. párce
Párce s. pr. f. pl.
PARCÁ vb. a gara. (A ~ un vehicul.)
PARCÁ vb. I. tr. A așeza într-un parc (3) [în DN] (autovehicule); a gara. [< fr. parquer].
PÁRCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinități din infern (Clotho, Lachesis și Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. [< lat. parcae].
PARCÁ cv. tr. a așeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara. (< fr. parquer)
Párce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinități ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. (< lat. Parcae)
A PARCÁ ~chéz tranz. 1) (vehicule) A plasa într-un parc de staționare sau într-un loc special rezervat în acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /<fr. parquer
PÁRCĂ1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranță, dubiu, probabilitate etc.) Face impresia că; (se) pare că. ~ l-am văzut ieri. 2) (atribuie unei propoziții valoare interogativă afirmativă) Oare. ~ nu ți-am spus despre aceasta? /a părea + că
PÁRCĂ2 conj. (exprimă un raport modal) Ca și cum; ca și când. Strigă parcă era în foc. /a părea + că
PÁRCĂ3 ~ce f. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinități, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viața omului. /<lat. parca, fr. parque
parcă adv. pare că, s’ar zice că: parcă doarme.
par’că saŭ párcă conj. (d. pare că). Se pare că, s’ar zice că, s’ar crede că, dacă nu mă înșel, ca și cum: Strigĭ par’că eștĭ nebun. Cînd te daĭ în leagăn, par’că zborĭ. – E maĭ bun acest vin? – Par’că! – Par’că era maĭ bun cel-lalt. Oare: Ce să caut acolo? Par’că nu mĭ-e bine acasă?
*parchéz v. tr. (fr. parquer). Pun într’un parc, într’un ocol: parchez boiĭ. Așez în regulă ca să formez parcu: parchez artileria. Fig. Închid, despart de alțiĭ: parchez oameniĭ în caste.
PARCA vb. a gara. (A ~ un vehicul.)
parchează în altă parte! expr. (iron.) caută-ți un alt partener de flirt / de sex!

parcă dex

Intrare: parcă
parcă adverb substantiv feminin
Intrare: parca
parca verb grupa I conjugarea a II-a