paravan definitie

15 definiții pentru paravan

PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent.
PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, pânză, hârtie etc., care desparte un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, maschează, împiedică vederea; ceea ce servește drept pretext pentru a ascunde o acțiune, o faptă etc. 2. (Rar) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste călătoare. – Din fr. paravent.
PARAVÁN, paravane, s. n. 1. Piesă de mobilier formată din unul sau mai multe panouri alcătuite de obicei din rame acoperite cu placaj, cu pînză, cu carton etc., folosită în încăperi ca apărătoare contra curenților de aer sau pentru a ascunde vederii anumite porțiuni din încăpere. Un paravan ascundea patul artistului. EMINESCU, N. 109. Apoi veseli, cu-a lor pradă, se pun hoții zburători Cînd pe mîndre paravane de mătase diafană, Cînd pe crengi, cînd pe bazinuri. ALECSANDRI, P. III 87. ◊ (În comparații și metafore, sugerînd ideea de ascundere, de mascare a unui fapt, a unei acțiuni) Tu, cu inima și mintea poate ești un paravan După care ea atrage vre un june curtezan. EMINESCU, O. I 162. Te-am ales pe tine de cavaler... – Zi mai bine că m-ai ales de paravan. ALECSANDRI, T. 1305. ♦ Perete subțire, de obicei de lemn, care desparte sau limitează un anumit spațiu dintr-o încăpere. ♦ (Rar) Piesă de decor la teatru. Două paravane scunde de tot, verzi, închipuiesc țărmurile unei strîmtori in care sînt cuprinse navele. CAMIL PETRESCU, T. II 173. 2. Baraj de tablă, cu baza în formă de semicerc, fixat în pămînt în fața focarelor de lăcuste călătoare.
paraván s. n., pl. paraváne
paraván s. n., pl. paraváne
PARAVÁN s. v. plasă.
PARAVÁN s. v. parazăpadă.
PARAVÁN s.n. Perete mobil sau fix prin care se desparte o anumită porțiune dintr-o încăpere. ♦ (Fig.) Ceea ce împiedică vederea. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. paravent].
PARAVÁN s. n. 1. perete mobil sau fix prin care se desparte o anumită porțiune dintr-o încăpere. 2. (fig.) ceea ce împiedică vederea. (< fr. paravent)
paraván (paraváne), s. n. – Perete despărțitor, piesă de mobilier care separă o porțiune dintr-o încăpere. Fr. paravent.
PARAVÁN ~e n. 1) Panou sau perete subțire de lemn sau de stofă care izolează o parte a unei încăperi de restul spațiului. 2) Obiect care împiedică vederea. 3) fig. Lucru sau persoană care servește drept pretext pentru a ascunde un alt lucru sau o altă persoană. /<fr. paravent
paravan n. 1. perete mobil spre a feri de căldură, ploaie, vânt: paravan de cămine; 2. fig. sprijin, protecțiune (= fr. paravent).
*paraván n., pl. e (pol. paravan, d. fr. paravent, it. paravento, care te apăra de vînt. V. paratrăsnet). Mobilă care se compune din cîte-va table de înălțimea omuluĭ și care se pot strînge și servește să te apere de vînt, dar maĭ des de privirea altuĭa atuncĭ cînd nu dispuĭ de o cameră aparte. Fig. Scut, apărare, persoană care primește loviturĭ în locu alteĭa saŭ care maschează acțiunea altuĭa. Pretext de acțiune: a te îmbogăți supt paravanu iubiriĭ de popor. Mold. nord. Prelipcă, polată.
PARAVAN s. (TEHN.) plasă. (~ la războiul de țesut.)
paravan s. v. PARAZĂPADĂ.

paravan dex

Intrare: paravan (pl. paravane)
paravan pl. paravane substantiv neutru
Intrare: paravan (pl. paravanuri)
paravan pl. paravanuri