Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru parascovenie

PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec.
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec.
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Năzbîtie, poznă, drăcie, măscări. Rămăsese în poartă unde istorisea nu știu ce parascovenii grupului de civili. CAMILAR, N. II 218. De-amu puneți-vă pe făcut parascovenii cîte vă place, măi băieți. CREANGĂ, A. 39. Cucoană Gahiță, m-am săturat de toate parascoveniile și de toate farafastîcurile d-tale. ALECSANDRI, T. 1016.
parascovénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. parascovénia (-ni-a), g.-d. art. parascovéniei; pl. parascovénii, art. parascovéniile (-ni-i-)
parascovénie s. f. (sil. -ni-e), art. parascovénia (sil. -ni-a), g.-d. art. parascovéniei; pl. parascovénii, art. parascovéniile (sil. -ni-i-)
PARASCOVÉNIE s. v. drăcie, drăcovenie, fleac, nazbâtie, nimic, palavră, poznă, ștrengărie.
PARASCOVÉNIE ~i f. 1) fam. Vorbă goală; afirmație neserioasă; balivernă; palavră; fleac. 2) Faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; năzbâtie; bazaconie. /Orig. nec.
parascovenie f. lucru plăsmuit, credință mincinoasă: nu mai cred toate parascoveniile ISP. [Slav. PARASKOVANIĬE, închipuire, invențiune (lit. făurire)].
parascovénie f. (din *prascovenie, d. vsl. pra, pro, înainte, și skovanie, skovyvanie, fabricare împreună, d. kovati, a fabrica. V. covacĭ). Fam. Scornitură, bizarerie, lucru piramidal: de unde aĭ maĭ venit și tu cu parascoveniile astea?
parascovenie s. v. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. FLEAC. NĂZBÎTIE. NIMIC. PALAVRĂ. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.
parascovenie, parascovenii s. f. năzbâtie, drăcie, poznă

parascovenie definitie

parascovenie dex

Intrare: parascovenie
parascovenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e