paraponisit definitie

2 intrări

16 definiții pentru paraponisit

PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó).
PARAPONISÍT, -Ă, paraponisiți, -te, adj. (Înv. și fam.; adesea substantivat) Supărat, necăjit, nemulțumit; amărât. – V. paraponisi.
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó).
PARAPONISÍT, -Ă, paraponisiți, -te, adj. (Înv. și fam.; adesea substantivat) Supărat, necăjit, nemulțumit; amărât. – V. paraponisi.
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se supăra, a fi plin de necaz.
PARAPONISÍT, -Ă, paraponisiți, -te, adj. (Astăzi rar) Nemulțumit, supărat, plin de necaz; dezamăgit. (Substantivat) Orizontul politic e posomorit ca un paraponisit fără slujbă. ALECSANDRI, T. I 306.
!paraponisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se paraponiséște, imperf. 3 sg. se paraponiseá; conj. prez. 3 să se paraponiseáscă
paraponisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paraponisésc, imperf. 3 sg. paraponiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. paraponiseáscă
PARAPONISÍT adj. v. necăjit, nemulțumit, supărat.
A SE PARAPONISÍ mă ~ésc intranz. înv. fam. A-și manifesta nemulțumirea față de acțiunile sau vorbele cuiva (printr-o atitudine rezervată sau ostilă); a se supăra; a se mânia. /<ngr. paraponisome
paraponisí, paraponisésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se supăra. 2. a se plânge (de cineva), a-și exprima nemulțumirea (față de cineva). 3. a dușmăni, a purta pică cuiva.
paraponisì v. fam. a avea un parapon.
paraponisit a. nemulțumit, care se plânge de neluare în seamă: sunt paraponisit, căci mă văd părăsit AL.
paraponisésc (mă) v. refl. (ngr. paraponúme). Fam. Mă arăt plin de nemulțămire, de întristare.
paraponisít, -ă adj. Fam. Iron. Plin de parapon.
paraponisit adj. v. NECĂJIT. NEMULȚUMIT. SUPĂRAT.

paraponisit dex

Intrare: paraponisi
paraponisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: paraponisit
paraponisit