parapon definitie

2 intrări

11 definiții pentru parapon

PARÁPON s. n. (Înv. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.
PARÁPON s. n. (Înv., reg. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.
PARÁPON s. n. (Astăzi rar) Supărare, necaz, ciudă. Parcă mi s-a luat cu mîna tot paraponul. Am mîncat, am dormit. PAS, Z. III 289. De vreme ce ai parapon asupră-i sînt gata să-l pedepsesc. ALECSANDRI, T. 1407.
!parápon/parapón (înv., fam.) s. n.
parápon s. n.
PARAPÓN s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, nemulțumire, neplăcere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, supărare.
parapón (-oáne), s. n. – Supărare, ceartă, motiv de discordie. – Mr. parapun. Ngr. παράπονον (Cihac, II, 683; Gáldi 220). – Der. paraponisi, vb. refl. (a se plînge, a se supăra), din ngr. παραπονῶ, aorist παραπόνησα (Graur, BL, IV, 107).
PARÁPON n. înv. fam. Dispoziție rea; indispoziție; supărare. /<ngr. paráponon
paràpon n. 1. mâhnire, plânset: mă apucă un parapon mare și sfășietor POP.; 2. (ironic) nemulțumire de a fi fost trecut cu vederea la împărțirea slujbelor: are un parapon. [Gr. mod. PARÁPONOS, plânset, vaiet].
parápon n., pl. e (ngr. paráponon, geamăt, vaĭet, d. vgr. pónos, osteneală, luptă, și poiné, răsplată, lat. poena, pedeapsă. V. punibil). Fam. Iron. Mare nemulțămire și jăluire: paraponu cuĭva că perde locmalele. A avea un parapon pe cineva, a avea o mare supărare pe el.
parapon s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NEPLĂCERE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SUPĂRARE.

parapon dex

Intrare: parapon
parapon
Intrare: parapon
parapon