paralogie definitie

7 definiții pentru paralogie

PARALOGÍE, paralogii, s. f. Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui formală de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie.
PARALOGÍE, paralogii, s. f. (Rar) Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie.
paralogíe s. f., art. paralogía, g.-d. art. paralogíei; pl. paralogíi, art. paralogíile
paralogíe s. f., art. paralogía, g.-d. art. paralogíei; pl. paralogíi, art. paralogíile
PARALOGÍE s.f. (Rar) Transformare analogică a formei unui cuvânt prin asemănarea lui formală cu alt cuvânt. [Gen. -iei. / < fr. paralogie, cf. gr. para – lângă, logos – cuvânt].
PARALOGÍE s. f. 1. tulburare a gândirii prin deformarea cuvintelor, prin judecăți și raționamente eronate. 2. transformare analogică a formei unui cuvânt datorită asemănării lui formale cu alt cuvânt. (< fr. paralogie)
PARALOGÍE s. f. (< fr. paralogie, cf. gr. para „lângă” + logos „cuvânt”): transformare analogică a formei unui cuvânt prin asemănarea lui formală cu alt cuvânt (v. atracție paronimică).

paralogie dex

Intrare: paralogie
paralogie substantiv feminin