paralizie definitie

13 definiții pentru paralizie

PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie.
PARALIZÍE, paralizii, s. f. (Med.) Boală care se manifestă prin pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității corpului sau a unei părți a lui; dambla. ♦ Paralizie infantilă = poliomielită. – Din fr. paralysie.
PARALIZÍE s. f. Pierderea, totală sau parțială, a mobilității și. a sensibilității corpului; dambla, gută. Lovit de paralizie... a rămas ca un mort printre vii. ALECSANDRI, S. 155. ◊ Paralizie infantilă v. infantil.
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
paralizíe s. f., art. paralizía, g.-d. art. paralizíei; pl. paralizíi, art. paralizíile
PARALIZÍE s. (MED.) 1. (pop.) dambla, poceală, (înv. și reg.) slăbănogeală, slăbănogie, (Transilv.) gută, (înv.) paralizație, slăbănogire. 2. paralizie infantilă v. poliomielită.
PARALIZÍE s.f. Pierdere totală sau parțială a mobilității și a sensibilității corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare].
PARALIZÍE s. f. pierdere totală sau parțială a mobilității și sensibilității corpului. ♦ ~ infantilă = poliomielită. (< fr. paralysie)
PARALÍZIE ~i f. Stare patologică provocată de anumite leziuni ale sistemului nervos și manifestată prin incapacitatea de a face mișcări voluntare. /<fr. paralysie
paralizie f. 1. lipsă totală sau parțială a simțirii și a mișcării voluntare; 2. fig. imposibilitate de a lucra.
*paralizíe f. (fr. paralysie, d. vgr. parálysis). Med. Dambla, nimicirea saŭ slăbirea nervilor motorĭ, o boală care te face să nu maĭ poțĭ merge (paraplexie) saŭ să nu maĭ poțĭ mișca o mînă și un picĭor (emiplexie) saŭ mușchiĭ fețeĭ (paralizie facială) ș. a.
PARALIZIE s. (MED.) 1. (pop.) dambla, poceală, (înv. și reg.) slăbănogeală, slăbănogie, (Transilv.) gută, (înv.) paralizație, slăbănogire. 2. paralizie infantilă = poliomielită.
PARALIZÍE (< fr., lat.) s. f. Pierdere pasageră sau definitivă a funcției motrice a unui mușchi, grup muscular sau a unei părți a corpului. Se poate datora lezării centrilor sau căilor nervoase motorii (p. organică), inhibării funcționale a centrilor mișcărilor voluntare (p. funcțională, isterică sau piteatică) sau afectării mecanismelor de transmitere a excitației de la nervul motor la mușchi (v. monoplegie, hemiplegie, paraplegie, diplegie). ◊ P. agitantă v. Parkinson. P. generală progresivă = meningoencefalită sifilitică, caracterizată prin tulburări psihice evoluând spre demență, tulburări de vorbire (dizartrie) și tremurături ale extremităților; boala lui Bayle (medicul francez Antoine Laurent Jessé Bayle, 1799-1858). P. infantilă = poliomelită anterioară acută.

paralizie dex

Intrare: paralizie
paralizie substantiv feminin