paraliza definitie

13 definiții pentru paraliza

PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A suferi o paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A se îmbolnăvi de paralizie; a damblagi. ♦ Tranz. fact. A face să-și piardă mobilitatea și sensibilitatea; a înțepeni, a amorți. 2. Tranz. Fig. A împiedica, a face incapabil să se miște, să se manifeste, să acționeze. ♦ Tranz. și intranz. A încremeni (de spaimă, de emoție etc.). – Din fr. paralyser.
PARALIZÁ, paralizez, vb. I. 1. Intranz. și refl. A-și pierde, total sau parțial, mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. Și totuși, cînd visam noaptea că iau parte la lupte, eram ca paralizat de groază. CAM,IL PETRESCU, U. N. 208. ♦ Fig. A înțepeni. Abia pot vorbi, căci mi-e paralizat gîtlejul de-atîta înghițit în sec. CAMIL PETRESCU, U. N. 360. 2. Tranz. A împiedica o mișcare, o acțiune; a imobiliza. Fața lui paralizează prin paloarea ei pe adversar. CAMIL PETRESCU, T. II 174. Neștiința în care sînt de ceea ce se petrece în Constantinopol mă paralizează în lucrările mele aci. GHICA, A. 276.
paralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 paralizeáză
paralizá vb., ind. prez. 1 sg. paralizéz, 3 sg. și pl. paralizeáză
PARALIZÁ vb. 1. (MED.) (înv. și pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua, (Ban.) a șlogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. v. amorți. 3. v. înmărmuri. 4. a anihila, a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 5. a imobiliza. (Prin forță i-a ~ orice mișcare.)
PARALIZÁ vb. I. 1. intr., refl. A-și pierde total sau parțial mobilitatea și sensibilitatea corpului; a se damblagi. 2. tr. (Fig.) A face să înceteze orice mișcare, orice acțiune; a imobiliza. [< fr. paralyser].
PARALIZÁ vb. I. intr. refl. a suferi o paralizie. II. tr. (fig.) a face să înceteze (o mișcare, o acțiune); a imobiliza; a încremeni (de emoție, de spaimă). (< fr. paralyser)
A PARALIZÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A face să se paralizeze. 2) A împiedica să se miște; a face imobil; a imobiliza; a țintui; a pironi. 3) fig. A reduce la neputință. 4) (acțiuni sau activități) A împiedica să se desfășoare; a opri. ~ circulația transportului. /<fr. paralyser
A SE PARALIZÁ mă ~éz intranz. rar 1) A deveni paralitic. 2) (despre părți ale corpului) A fi lovit de paralizie; a înceta de a-și îndeplini funcțiile vitale. /<fr. paralyser
paralizà v. 1. a lovi cu paralizie; 2. fig. a împiedica acțiunea unei cauze fizice sau morale, a neutraliza: nenorocirea a paralizat toată activitatea sa.
*paralizéz v. tr. (fr. paraliser, d. paralysie, paralizie). Fac paralitic, lovesc cu paralizia. Fig. Neutralizez, nimicesc activitatea: revoluțiunea paralizează comercĭu.
PARALIZA vb. 1. (MED.) (înv. și pop.) a seca, (pop.) a damblagi, a lua, (Ban.) a șlogui, (înv.) a slăbănogi. (I-a ~ piciorul drept.) 2. a amorți, a înțepeni. (Gerul îi ~ buzele.) 3. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă, de uimire.) 4. a anula, a neutraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.) 5. a imobiliza. (Prin forță i-a ~ orice mișcare.)

paraliza dex

Intrare: paraliza
paraliza verb grupa I conjugarea a II-a