paralâc definitie

9 definiții pentru paralâc

PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc.
PARALẤC s. n. (Înv. și reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊ Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. – Para3 + suf. -lâc.
PARALÎ́C s. n. (Cu sens colectiv) Bani mărunți. V. gologan.Expr. A vinde sau a cumpăra cu paralîcul = a vinde (sau a cumpăra) cu bani puțini lucruri mărunte. Ba a mai și vîndut [pastrama] cu paralîcul și cu bucata, să nu mai stea să cîntărească. CARAGIALE, S. N. 81.
paralấc (înv., reg.) s. n.
paralâc s. n.
PARALÂC s. v. bănet, mărunt, mărunțiș.
paralâc n. bani mărunți: cu paralâcul CAR.
*paralî́c n., pl. urĭ (d. para). Fam. Sumă de parale, de gologanĭ. Cu paralîcu, para cu para, gologan cu gologan: a cîștigat și el ceva cu paralîcu.
paralîc s. v. BĂNET. MĂRUNT. MĂRUNȚIȘ.

paralâc dex

Intrare: paralâc
paralâc substantiv neutru