paragogă definitie

10 definiții pentru paragogă

PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge.
PARAGÓGĂ, paragoge, s. f. (Fon.; rar) Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. paragoge.
paragógă (rar) s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
paragógă s. f., g.-d. art. paragógei; pl. paragóge
PARAGÓGĂ s. (FON.) epiteză.
PARAGÓGĂ s.f. Adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt; epiteză (2). [< fr., gr. paragoge].
PARAGÓGĂ s. f. adăugare a unui sunet sau a unei silabe la sfârșitul unui cuvânt; epiteză (2). (< fr. paragoge)
*paragógă f., pl. e (vgr. paragogé, derivațiune. V. sin-agogă, ped-agog). Gram. Adăugarea uneĭ litere saŭ silabe la sfîrșitul unuĭ cuvînt, ca am auzitără (Munt. vest) îld. am auzit.
PARAGO s. (FON.) epiteză.
paragogă (gr. paragoge „prelungire”) sau epiteză, figură care constă în adăugarea unui sunet (unor sunete) la sfârșitul unui cuvânt, dintr-o necesitate eufonică sau metrică, mai ales în vers (I): „De la Sălcuța mi-era-re Bordeiu’ lu Stănislav. Dară-n el cine-mi ședea-re? – Savai moichilița lui... ” (Col. G. Giuglea și G. Vîlsan)

paragogă dex

Intrare: paragogă
paragogă substantiv feminin