paragenetic definitie

6 definiții pentru paragenetic

PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique.
PARAGENÉTIC, -Ă, paragenetici, -ce, s. f., adj. I. S. f. Ramură a geneticii care studiază totalitatea factorilor ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. II. Adj. 1. Referitor la paragenetică (I), de paragenetică (I). ♦ Care poate tulbura organogeneza. 2. (Despre modificări ale genelor) Care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. – Din fr. paragénétique.
*paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. paragenétică, pl. paragenétice
paragenétic adj. m., pl. paragenétici; f. sg. paragenétică, pl. paragenétice
PARAGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la parageneză. [Cf. germ. paragenetisch].
PARAGENÉTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la parageneză. 2. (biol.; despre modificări ale genelor) care se produce în urma unui fenomen ce are loc în cromozom, fără a schimba structura genei. II. s. f. ramură a geneticii care studiază factorii ce influențează evoluția intrauterină din momentul fecundației până la naștere. (< fr. paragénétique)

paragenetic dex

Intrare: paragenetic
paragenetic adjectiv