parafrază definitie

2 intrări

24 definiții pentru parafrază

PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.
PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase.
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.
PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase.
PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A exprima prin alte cuvinte (și mai pe larg) conținutul unui text; a expune prin cuvinte proprii ideile unui text. La început îl vedem [pe Neculce] parafrazînd sfîrșitul cronicii lui Miron Costin. IORGA, L. I 250.
PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere prin cuvinte proprii (și în mod dezvoltat) a ideilor unui text. 2. (Muz.) Prelucrare cu caracter de improvizație liberă a unei teme împrumutate dintr-o altă operă muzicală.
parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză
parafráză (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrázei; pl. parafráze
parafrazá vb. (sil. -fra-), ind. prez. 1 sg. parafrazéz, 3 sg. și pl. parafrazeáză
parafráză s. f. (sil. -fra-) frază
PARAFRAZÁ vb. (rar) a perifraza. (A ~ pe cineva.)
PARAFRAZÁ vb. I. tr. A exprima prin parafrază (1). ♦ A amplifica (o vorbire, o scriere etc.); a interpreta greșit, în mod tendențios, cu rea-voință. [< fr. paraphraser, it. parafrasare].
PARAFRÁZĂ s.f. 1. Explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. ♦ Imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. 2. Compoziție muzicală care constituie o prelucrare cu caracter liber a unei teme muzicale luate din altă operă. [Cf. fr. paraphrase, it. parafrasi, lat., gr. paraphrasis < para – alături, phrasis – fel de a vorbi].
PARAFRAZÁ vb. tr. a exprima prin parafrază (1). ◊ a amplifica (o vorbire, o scriere etc.). (< fr. paraphraser)
PARAFRÁZĂ s. f. 1. explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. 2. imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. ◊ (peior.) comentariu verbios și difuz. 3. compoziție muzicală, prelucrare cu caracter liber, de pură virtuozitate, a unei teme luate din altă operă. (< fr. paraphrase, lat., gr. paraphrasis)
A PARAFRAZÁ ~éz tranz. (enunțuri) A reda prin parafrază; a exprima prin cuvinte proprii. /<fr. paraphraser
PARAFRÁZĂ ~e f. 1) Expunere a conținutului unui text într-o formulare proprie (de obicei, mai amplă). 2) Piesă muzicală de virtuozitate compusă pe o temă cunoscută (din opere sau din melodii populare). /<fr. paraphrase
parafrazà v. 1. a face parafraze; 2. a desvolta pe larg.
parafrază f. 1. explicare desvoltată a unui text; 2. expresiune difuză.
*parafráză f., pl. e (vgr. paráphrasis. V. rază). Explicațiune saŭ traducere maĭ amplă însă de cît textu. Fig. Discurs, scriere lungă și difuză. Fam. Interpretare răutăcĭoasă.
*parafrazéz v. tr. (d. parafrază; fr. paraphraser). Fac parafraza unuĭ text. Fig. Amplific, dezvolt povestind.
PARAFRAZA vb. (rar) a perifraza. (A ~ pe cineva.)
parafrază (< gr. παράφρασις [paraphrasis], „descriere”; fr. paraphrase), lucrare muzicală bazată pe teme cunoscute (de obicei aparținând altui compozitor decât autorul p.), cu pasaje de pură virtuozitate (de ex. p. de concert). În creația lui Listz și a contemporanilor săi, p. erau improvizații* de concert pe teme* din opere* la modă (Rossini, Weber, Wagner, Verdi, Gounod, Meyerbeer, Auber etc.). V. fantezie (2), citat muzical.
parafrază v. perifrază.

parafrază dex

Intrare: parafrază
parafrază substantiv feminin
  • silabisire: -fra-
Intrare: parafraza
parafraza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fra-