parafă definitie

2 intrări

23 definiții pentru parafă

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. (Fig.) Istoria nu e pentru noi un capitol încheiat, parafat și sigilat cu peceți. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/1. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie de registru în parte; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie cusătura unui registru sau a unui dosar ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.
PARÁFĂ, parafe, s. f. 1. Iscălitură prescurtată, iscălitură cu inițialele numelui și pronumelui; pecete cu o semnătură sau cu anumite inițiale. 2. Trăsătură de condei adăugată la o iscălitură spre a o deosebi de altele sau spre a o împodobi; p. ext. linie de ornament. Litere latine cursive fine și împodobite cu parafe. ODOBESCU, S. I 459.
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză
paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
parafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. și pl. parafeáză
paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
PARAFÁ vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.)
PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].
PARÁFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].
PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr. parapher)
PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)
A PARAFÁ ~éz tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaționale) A semna în prealabil cu inițialele numelor împuterniciților. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roșie, prinzând capetele șnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /<fr. parafer
PARÁFĂ ~e f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ștampilă pe care este imprimată semnătura sau inițialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care servește drept ornament. /<fr. parafe
parafà v. 1. a pune o parafă (la iscălitură); 2. a parafà un registru (comercial), a iscăli fiecare foaie: judecătorul va parafa registrul.
parafă f. trăsătură adaosă la o semnătură spre a o deosebi de altele (= fr. paraphe).
*párafă f., pl. e (fr. parafe și paraphe m., mlat. paráphus, lat. parágraphus. V. paragraf). Caracteristica uneĭ iscăliturĭ. V. șah 2.
*paraféz v. tr. (fr. parafer). Iscălesc cu trăsăturile caracteristice iscălituriĭ mele, maĭ ales vorbind de registre.
PARAFA vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.)
parafă, parafe s. f. (intl.) amprentă digitală.

parafă dex

Intrare: parafă
parafă substantiv feminin
Intrare: parafa
parafa verb grupa I conjugarea a II-a