paradiafonie definitie

7 definiții pentru paradiafonie

PARADIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie.
PARADIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie.
paradiafoníe (-di-a-) s. f., art. paradiafonía, g.-d. paradiafoníi, art. paradiafoníei
paradiafoníe s. f. (sil. -di-a-) → fonie
PARADIAFONÍE s.f. Percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. [Pron. -di-a-, gen. -iei. / < fr. paradiaphonie].
PARADIAFONÍE s. f. percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. (< fr. paradiaphonie)
PARADIAFONÍE (< fr.) s. f. Diafonie percepută în receptorul unui circuit (perturbat), a convorbirii dintr-un alt circuit (perturbator), când se ascultă pe circuitul perturbator la același capăt al liniei unde se vorbește pe circuitul perturbator.

paradiafonie dex

Intrare: paradiafonie
paradiafonie