paracliser definitie

10 definiții pentru paracliser

PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er.
PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er.
paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri
paraclisér s. m. (sil. -cli-), pl. paracliséri
PARACLISÉR s. (BIS.) 1. țârcovnic, (reg.) clisiarh, clisier, crâsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. și Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. v. dascăl.
PARACLISÉR ~i m. Persoană care îngrijește o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; țârcovnic. /paraclis + suf. ~er
paraclisiér și -sér m. (d. paraclis). Munt. Clisiarh, palamar, crîsnic, servitor saŭ și cîntăreț de biserică. – Vechĭ (lit.) și paraeclisiárh și paraclisiarh (mgr. paraekklisiárhis). V. țîrcovnic.
PARACLISER s. (BIS.) 1. țîrcovnic, (reg.) clisiarh, clisier, crîsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. și Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. cîntăreț, dascăl, diac, psalt, țîrcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)
paraclisér, paracliseri s. m. Persoană însărcinată cu paza și îngrijirea unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea slujbelor religioase; (pop.) țârcovnic; (reg.) crâsnic, pălămar; dascăl. [Var.: paraclisiér, paraclisiár, părăclisări s. m.] – Din paraclis + suf. -ar.
paracliser, paracliseri s. m. (friz.) frizer care își termină munca / treaba cu urări de bine adresate clientului în așteptarea unui bacșiș.

paracliser dex

Intrare: paracliser
paracliser substantiv masculin
  • silabisire: -cli-