PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse.

PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. (Med.) Puncție efectuată într-o cavitate naturală, în vederea evacuării lichidului patologic pe care îl conține. – Din fr. paracentèse.

PARACENTÉZĂ, paracenteze, s. f. Puncție efectuată într-o pungă de puroi din organism.

paracentéză s. f., g.-d. art. paracentézei; pl. paracentéze

paracentéză s. f., g.-d. art. paracentézei; pl. paracentéze

PARACENTÉZĂ s.f. Puncție făcută într-o pungă de lichid sau de puroi aflată în corp. [< fr. paracentèse, lat. paracentesis, cf. gr. para – către, kentesis – puncție].

PARACENTÉZĂ s. f. puncție într-o pungă de lichid sau puroi din corp. (< fr. paracentèse)