parțial definitie

18 definiții pentru parțial

PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial.
PARȚIÁL1, -Ă, parțiali, -e, adj. Care reprezintă numai o parte dintr-un tot; care se efectuează numai în parte, care nu cuprinde sau nu acoperă întregul sau totalitatea. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partiel, lat. partialis.
PARȚIÁL1, -Ă, parțiali, -e, adj. Care reprezintă numai o parte dintr-un tot; care se efectuează numai în parte, care nu cuprinde sau nu acoperă întregul sau totalitatea. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partiel, lat. partialis.
PARȚIÁL2, -Ă, parțiali, -e, adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pr.: -ți-al] – Din fr. partial.
PARȚIÁL, -Ă, parțiali, -e, adj. 1. Care reprezintă numai o parte dintr-un tot; care se efectuează numai în parte, care nu cuprinde sau nu acoperă întregul sau totalitatea. Ploi parțiale. Eclipsă parțială. ▭ Campania electorală a unei alegeri parțiale. C. PETRESCU, î. II 11. Tolerîndu-vă acele privilegii parțiale, vor să răpească independența țării. BOLINTINEANU, O. 422. [Chestiunea țiganilor] a început a se agita prin însăși inițiativa parțială a stăpînilor de țigani. KOGĂLNICEANU, S. A. 194. ◊ Produs parțial = fiecare dintre produsele separate ale unei înmulțiri în care înmulțitorul are mai multe cifre, și care adunate dau produsul total. ◊ (Adverbial) Tractorul... este acum parțial demontat, V. ROM. martie 1954, 38. 2. (Rar, în opoziție cu imparțial, despre oameni) Care părtinește, care favorizează.
parțiál (-ți-al) adj. m., pl. parțiáli; f. parțiálă, pl. parțiále
parțiál (care reprezintă o parte dintr-un tot, părtinitor) adj. m., pl. parțiáli; f. sg. parțiálă, pl. parțiále
PARȚIÁL adj. 1. (înv.) partnic, parțialnic. (Lipsa ~ a unui produs.) 2. v. fragmentar. 3. v. părtinitor.
Parțial ≠ global, imparțial, integral, total
PARȚIÁL1, -Ă adj. Care reprezintă numai o parte dintr-un întreg; care se produce, are loc numai în parte. ◊ Produs parțial = fiecare dintre produsele unei înmulțiri, din a căror adunare rezultă produsul total. [Pron. -ți-al. / < fr. partiel, it. parziale].
PARȚIÁL2, -Ă adj. (Rar) Care părtinește; părtinitor. [Pron. -ți-al. / < fr. partial, it. parziale].
PARȚIÁL, -Ă adj. 1. care reprezintă numai o parte dintr-un întreg; care se produce numai în parte. ♦ (mat.) produs ~ = fiecare dintre produsele unei înmulțiri, din a căror adunare rezultă produsul total. ◊ (fam.; și s. n.) examen care intră în cadrul verificării permanente a cunoștințelor. 2. care părtinește; părtinitor. (< fr. partiel, lat. partialis)
PARȚIÁL1 ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care reprezintă numai o parte a unui întreg; cu referire numai la o parte din ceva. Tratament ~. 2) Care se produce numai în parte; realizat doar în parte. Mobilizare ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. partiel, lat. partialis
PARȚIÁL2 ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu imparțial) Care ține parte cuiva (adesea fără a ține cont de adevăr); cu părtinire; părtinitor. [ Sil. -ți-al] /<fr. partial
parțial a. 1. care face parte dintr’un tot: sumă parțială; 2. care se face numai în parte: eclipsă parțială. ║ a. părtinitor.
*parțiál, -ă adj. (mlat. partialis). Care nu e în întregime: plată, ploaĭe, eclipsă parțială. Părtinitor, care ține parte altuĭa: un om parțial, o judecată parțială. Adv. În mod parțial, în parte: a ploŭat parțial. Cu parțialitate: a judeca parțial.
PARȚIAL adj. 1. (înv.) partnic, parțialnic. (Lipsa ~ a unui produs.) 2. fragmentar, incomplet, necomplet. (Publicarea ~ a unei opere.) 3. părtinitor, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~.)
PARȚIÁL, -Ă adj. (< fr. partiel, it. parziale): în sintagmele disimilație parțială și interogativă parțială (v.).

parțial dex

Intrare: parțial
parțial adjectiv