parâmă definitie

2 intrări

12 definiții pentru parâmă

PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.
PARẤMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.
PARÎ́MĂ, parîme, s. f. (Navigație) Frînghie; odgon. Pe umărul sting îl apăsa parîma subțire de edec, frînghioară udă, rece ca gheața. DUMITRIU, N. 288. Ceamul s-a desprins de la sălciile vechi unde parîmele fuseseră încolăcite. SADOVEANU, F. J. 651. Sute de șlepuri sînt ancorate de-a lungul malurilor, priponite cu parîme groase de sîrmă împletită, ca să înfrunte puterea sloilor ce curg spre mare. BART, E. 330.
parấmă s. f., g.-d. art. parấmei; pl. parấme
parâmă s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme
PARÂMĂ s. odgon, (pop.) pălămar. (Barcă legată de o ~.)
parîmă (parấme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar. – Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme).
PARÂMĂ ~e f. și substantival Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave. /<turc. parima
parâmá, parâméz, vb. I (reg.) a lega cu parâme.
parî́mă f., pl. e (turc. parima, funie de prins ceva). Dun. Dobr. Odgon de corabie. V. prangă și palamar 2.
parîméz v. tr. Dun. Dobr. Odgonesc, leg cu parîme.
PARÎ s. odgon, (pop.) pălămar. (Barcă legată de o ~.)

parâmă dex

Intrare: parâmă
parâmă substantiv feminin
Intrare: parâma
parâma verb grupa I conjugarea a II-a