PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika.

PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika.

PÁPRICĂ s. f. 1. (Transilv.) Ardei. 2. Boia de ardei. Niște hartane de slană crudă, tăvălită prin sare și prin paprică. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Accentuat și: paprícă.

páprică (reg.) (pa-pri-) s. f., g.-d. art. pápricii; pl. páprici

páprică s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. pápricii; pl. páprici

PÁPRICĂ s. v. ardei, boia, papricaș.

páprică s. f. (Trans.) Ardei, boia roșie de ardei. Mag. paprika (Cihac, II, 242). – Der. papricaș, s. n. (tocană cu mult ardei, după obicei unguresc), din mag. paprikás.

papricá, paprichéz, vb. I (reg.) a pune boia de ardei.

ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].

paprică f. 1. Tr. ardeiu (măcinat); 2. Mold. papricaș: am mâncat paprică ungurească AL. [Ung. PAPRIKA].

páprică f., pl. ĭ (ung. sîrb. ceh. paprika, d. lat. piper, piper. V. piparcă). Trans. Ardeĭ roș. Papricaș. V. gulaș.

paprică s. v. ARDEI. BOIA. PAPRICAȘ.