papir definitie

13 definiții pentru papir

PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír.
PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír.
papír (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papíre
papír s. n., pl. papíre
PAPÍR s. v. hârtie.
PAPIR(O)-/PAPIRI- elem. „papirus, pergament, hârtie”. (< fr. papyr/o/-, papyri-, cf. lat. papyrus, gr. papyros)
papír, papíre, s.n. (reg.) 1. hârtie; foaie de hârtie scrisă; scrisoare. 2. condică, registru. 3. (înv.) trestie din Egipt; papirus.
papir(us) m. 1. un fel de trestie din Egipt cu cotorul triangular; 2. foaie de scris din cotorul acestei plante: să-i dai papirul ăsta chiar astă dimineață AL.; 3. cărți scrise pe papirus.
*papír m. (lat. papýrus, vgr. pápyros. V. papură, papetier). Un fel de rogoz din al căruĭ cotor vechiĭ Egiptenĭ scoteaŭ o scoarță care le servea ca hîrtie de scris. S. n., pl. e și urĭ. Foaĭe de scoarță de papir. Manuscript pe papir: a descifra un papir. – Uniĭ zic papirus, pl. papirusurĭ. V. ciperaceŭ.
papir s. v. HÎRTIE.
papír, papire, s.n. – (reg.) 1. Hârtie. 2. Scrisoare. 3. Registru. – Din germ. Papier, magh. papír, papirós (DEX, MDA), cf. lat. papyrus, vgr. papyros (Scriban).
papír, -e, s.n. – 1. Hârtie. 2. Scrisoare. 3. Registru. 4. Carton. 5. Mucava. – Din germ. Papier, magh. papír, papirós (MDA).
curpapir, s. n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică.

papir dex

Intrare: papir (pref.)
papir pref.
Intrare: papir (subst.)
papir subst. substantiv neutru
papir subst.