pantofar definitie

10 definiții pentru pantofar

PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar.
PANTOFÁR, pantofari, s. m. Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar.
PANTOFÁR, pantofari, s. m. Meseriaș care face sau repară încălțămintea; cizmar. De-o săptămînă împlinită, Ana alerga de la croitoreasă la modistă, de la pantofar la magazinele cu piepteni. C. PETRESCU, C. V. 168. Negustorii, frizerii, pantofarii au dat năvală în jurul camionului. SAHIA, N. 92.
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári
pantofár s. m., pl. pantofári
PANTOFÁR s. cizmar, (înv. și reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. și Bucov.) șuștăr, (înv.) cavaf. (De meserie ~.)
PANTOFÁR ~i m. 1) înv. Muncitor care confecționează pantofi. 2) rar Meșter care face și repară încălțăminte; cizmar; ciubotar. /pantof + suf. ~ar
pantofar m. cel ce face sau vinde pantofi.
pantofár m. (d. pantof). Fabricant orĭ vînzător de pantofĭ. Eŭf. Cizmar (de lux).
PANTOFAR s. cizmar, (înv. și reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. și Bucov.) șuștăr, (înv.) cavaf. (De meserie ~.)

pantofar dex

Intrare: pantofar
pantofar substantiv masculin admite vocativul