pantocrator definitie

10 definiții pentru pantocrator

PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Hristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor.
PANTOCRÁTOR s. n. Icoană pictată în bisericile ortodoxe pe bolta naosului, care reprezintă pe Isus Cristos ca împărat al lumii; p. ext. cupola de deasupra naosului, unde se află această icoană. – Din ngr. pantokrátor.
PANTOCRÁTOR s. n. Icoană sau tablou zugrăvit pe bolta din mijlocul naosului, reprezentînd pe Iisus Hristos ca împărat al lumii; cupola de deasupra naosului, unde se află acest tablou. Zidăria căsca sus în boltă, unde fusese pantocratorul, o gură năprasnică. GALACTION, O. I 80.
*Pantocrátor (nume dat lui Isus Hristos) (-to-cra-) s. propriu m.
pantocrátor (icoană) (-to-cra-) s. n.
pantocrátor s. n. (sil. -cra-)
PANTOCRÁTOR s.n. (Arte) Reprezentare a lui Isus Cristos ca împărat al lumii în iconografia bizantină. [Cf. it. pantocratore, gr. pantokrator].
PANTOCRATÓR s. n. (în iconografia bizantină) reprezentare a lui Cristos ca împărat al lumii. (< fr. pantocrator, gr. pantokrator)
pantocratór s. m. – Chipul lui Iisus ca rege al universului, care este reprezentat de obicei în cupola bisericilor ortodoxe. Gr. παντοϰράτορ.
panto- și pandocrátor n., pl. inuzitat urĭ (ngr. pandokrátor [scris panto-], vgr. pantokrátor, d. pân, tot, și krátos, putere, adică „omnipotent”). Icoană care-l reprezintă pe Hristos ținînd sceptru și globu pămîntuluĭ și care e pictată pe tavanu turnuluĭ anterior al bisericiĭ. – Ca epitet luĭ Hristos, poate fi masc.

pantocrator dex

Intrare: pantocrator
pantocrator substantiv neutru
  • silabisire: -cra-
Intrare: pantocrator
pantocrator