panteist definitie

11 definiții pentru panteist

PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste.
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de panteism, privitor la panteism; care admite, susține panteismul; panteistic. 2. S. m. și f. Adept al panteismului. – Din fr. panthéiste.
PANTEÍST, -Ă, panteiști, -ste, adj. Relativ la panteism, care ține de panteism, care admite panteismul. Doctrină panteistă. ♦ (Substantivat) Adept al panteismului.
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; adj. f., s. f. panteístă, pl. panteíste
panteíst adj. m., s. m., pl. panteíști; f. sg. panteístă, pl. panteíste
PANTEÍST adj. Referitor la panteism, propriu panteismului; panteistic. // s.m. și f. Adept al panteismului. [< fr. panthéiste].
PANTEÍST adj., s. m. f. (adept) al panteismului; panteistic. (< fr. panthéiste)
PANTEÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de panteism; propriu panteismului. /<fr. panthéiste
PANTEÍST2 ~stă(~ști, ~ste) m. și f. Adept al panteismului. /<fr. panthéiste
panteist m. partizan al panteismului. ║ a. ce ține de panteism: doctrină panteistă.
*panteíst, -ă s. (ca și panteizm). Adept al panteizmuluĭ: panteiștiĭ germanĭ. Adj. Relativ la panteizm. – Uniĭ panteiștĭ îl consideră pe Dumnezeŭ ca sufletu lumiĭ, și lumea ca corpu luĭ (D-zeŭ e tot); alțiĭ privesc toate obĭectele naturiĭ ca neavând altă realitate de cît chear existența luĭ D-zeŭ (tot e D-zeŭ).

panteist dex

Intrare: panteist (adj.)
panteist adjectiv
Intrare: panteist (s.m.)
panteist substantiv masculin