pansa definitie

14 definiții pentru pansa

PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser.
PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser.
PANSÁ, pansez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o rană sau la un organ bolnav) A lega, a bandaja; p. ext. a îngriji aplicînd medicamentele, dezinfectantele și pansamentele necesare. A pansat rana argatului și i-a turnat toată sticluța de tinctură de iod pe ea. POPA, V. 289. ◊ Absol. De cu noapte tăiem, pansăm, operăm, C. PETRESCU, Î. II 45. 2. (Cu privire la cai sau la vite) A curăța de murdărie cu țesala și cu peria.
pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză
pansá vb., ind. prez. 1 sg. panséz, 3 sg. și pl. panseáză
PANSÁ vb. (MED.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) înfășa, (înv. și pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.)
PANSÁ vb. v. țesăla.
PANSÁ vb. I. tr. 1. A aplica un pansament pe o rană sau pe un organ bolnav; a bandaja. 2. (Rar) A țesăla și a peria (cai, vite). [< fr. panser].
PANSÁ vb. tr. 1. a aplica un pansament pe o rană sau pe un organ bolnav; a bandaja; pansat. 2. a țesăla. (< fr. panser)
A PANSÁ ~éz tranz. 1) (răni sau organe vătămate) A înfășura cu un bandaj, cu un pansament (aplicând medicamente); a bandaja; a lega. 2) (animale domestice) A curăța cu țesala; a țesăla. /<fr. panser
pansà v. 1. a aplica pe o rană medicamente, bandaje; 2. a peria și curăți un cal (= fr. panser).
*panséz v. tr. (fr. panser, var. din penser, a cugeta, de unde s’a dezvoltat înț. de „a îngriji”). Leg, învălesc cu pînză o rană: a pansa o rană, un rănit. Barb. Șterg (frec, țesal) calu.
pansa vb. v. ȚESĂLA.
PANSA vb. (MED.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) înfășa, (înv. și pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.)

pansa dex

Intrare: pansa
pansa verb grupa I conjugarea a II-a