panromanic definitie

8 definiții pentru panromanic

PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic.
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -ce, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor sau limbilor romanice ori neolatine, privitor la popoarele sau la limbile romanice sau neolatine. – Pan1- + romanic.
PANROMÁNIC, -Ă, panromanici, -e, adj. Care aparține tuturor popoarelor romanice sau neolatine; care se referă la popoarele romanice sau neolatine. (Scris și pan-romanic) Vocala organică «e» și sensul cel fundamental pan-romanic al cuvîntului, ambele s-au păstrat la noi intacte. La HEM 1557.
panrománic adj. m., pl. panrománici; f. panrománică, pl. panrománice
panrománic adj. m. romanic
PANROMÁNIC, -Ă adj. Referitor la toate popoarele romanice sau neolatine. [Cf. germ. panromanisch].
PANROMÁNIC, -Ă adj. referitor la toate popoarele romanice. (< germ. panromanisch)
PANROMÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de toate popoarele și limbile romanice; propriu tuturor popoarelor și limbilor romanice. Fenomen ~. /pan- + ramanic

panromanic dex

Intrare: panromanic
panromanic adjectiv