panlogism definitie

7 definiții pentru panlogism

PANLOGÍSM s. n. Doctrină filosofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme.
PANLOGÍSM s. n. Doctrină filozofică după care raționalul și realul sunt noțiuni identice, relațiile logice reprezentând esența realității. – Din fr. panlogisme.
panlogísm s. n.
panlogísm s. n.
PANLOGÍSM s.n. Concepție idealist-obiectivă potrivit căreia esența ultimă a universului ar fi o rațiune cosmică, desfășurarea fenomenelor universului constituind un proces logic, subordonat scopurilor acestei rațiuni. [< fr. panlogisme, it. panlogismo, cf. gr. pas – tot, logos – rațiune].
PANLOGÍSM s. n. concepție idealist-obiectivă potrivit căreia esența ultimă a lucrurilor ar fi o rațiune cosmică, desfășurarea fenomenelor universului constituind un proces logic, subordonat scopurilor acestei rațiuni. (< fr. panlogisme)
PANLOGÍSM (< fr., germ.; {s} panza + gr. logos „rațiune”) s. n. (FILOZ.) Concepție potrivit căreia tot ce este real este inteligibil. P. este, în special, maxima filozofilor logiciști din Școala de la Marburg (sec. 19) și a fenomenologiei lui Husserl. În sens mai larg, este p. orice filozofie pentru care Dumnezeu (sau absolutul) poate fi el însuși conceput (p. lui Hegel, p. lui Leibniz).

panlogism dex

Intrare: panlogism
panlogism substantiv neutru