pangar definitie

2 intrări

8 definiții pentru pangar

PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári.
PANGÁR, pangare, s. n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári.
PANGÁR, pangare, s. n. Masa ori tejgheaua unde se vînd luminările în biserică. Sta la biserică la pangar. M. I. CARAGIALE, C. 26.
pangár (rar) s. n., pl. pangáre
pangár s. n., pl. pangáre
pângár, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (s.f.) spurcăciune, scârnă; (fig.) vorbă murdară, obscenă, trivială. 2. (s.f.) rușine, dezonoare.
pângar a. spurcat (vorbind mai ales de țigani): pângara de cioară începu a se ciorovăi ISP. [Abstras din pângărì].
pangál și -ár n., pl. e (ngr. pangali și pangári, loc scobit unde încape o tejghea, o bancă, d. bánka, bánkos, bancă lungă, care vine d. it. banco, bancă). Mold. Munt. Masa orĭ tejgheaŭa unde se vînd lumînările la biserică. (Și la Cod. M. N. 1, 121).

pangar dex

Intrare: pangar
pangar substantiv neutru
Intrare: pângar
pângar