pandemoniu definitie

10 definiții pentru pandemoniu

PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Loc de reuniune a demonilor; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. pandemonio.
PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. pandemonio.
PANDEMÓNIU s. n. (În mistica creștină) Adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni în care domnește discordia, confuzia. începu necurmatele dispute între învățații pandemoniului nostru literar. NEGRUZZI, S. I 268.
pandemóniu (livr.) [niu pron. niu] s. n., art. pandemóniul
pandemóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. pandemóniul
PANDEMÓNIU s.n. (Mit.) Loc imaginar situat în infern, unde se presupunea că se adună demonii; adunarea, sfatul demonilor. ♦ (Fig.) Adunare de bandiți, de oameni răi, de scelerați. [Pron. -niu. / < fr. pandémonium, cf. gr. pas – tot, daimon – demon].
PANDEMÓNIU s. n. 1. (mit.) loc imaginar în infern, unde se presupune că se adună demonii. 2. (fig.) adunare de bandiți, de oameni răi, scelerați. (< fr. pandémonium)
PANDEMÓNIU n. livr. 1) Capitală imaginară a infernului. 2) Loc de adunare a demonilor. 3) fig. Adunare neorganizată a unor persoane cu opinii absolut contradictorii. 4) Loc unde domnește corupția și dezordinea. /<fr. pandémonium
pandemoniu n. 1. loc închipuit unde se crede că s’adună demonii; 2. fig. reunire de oameni adunați spre a face rău; 3. adunare sgomotoasă: învățații pandemoniului nostru literar NEGR.
*pandemóniŭ n. (format de poetu englez Milton [1674] d. vgr. pân, tot, și daimon, demon, drac, ca să numească locu unde fusese alungațĭ îngeriĭ rebelĭ). Capitala ĭaduluĭ, locu de adunare al dracilor. Fig. Iron. Adunare de oamenĭ răĭ. Adunare în general: pandemoniu uneĭ reviste.

pandemoniu dex

Intrare: pandemoniu
pandemoniu substantiv neutru
  • pronunție: -niu pr. -nĭu