pandalie definitie

15 definiții pentru pandalie

PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec.
PANDALÍE, pandalii, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză nervoasă, furie; toană; capriciu. – Et. nec.
PANDALÍI s. f. pl. (Regional) Furii, toane, criză de nervi. Dacă la miezul nopții îl apucă pandaliile, nimeni nu-i spune nimic. STANCU, D. 49. Acesta avea, în răstimpuri, furii, «pandalii» groaznice, dar... simțindu-le cînd îi vin, se-nchidea el singur înainte și sta ascuns pînă-i treceau. M. I. CARAGIALE, C. 66. – Variantă: pandolíi (CARAGIALE, T. II 115) s. f. pl.
pandalíe (fam.) s. f., art. pandalía, g.-d. art. pandalíei; pl. pandalíi, art. pandalíile
pandalíe s. f., pl. pandalíi
PANDALÍE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
PANDALÍI s. pl. v. furie, înverșunare, mânie, nervi.
pandalíe (pandalíi), s. f. – Criză nervoasă, năbădaie, capriciu, toană. Origine incertă. Plecînd de la var. înv., ne-am putea gîndi la un ngr. πὰντ’ őλα „tot”: îl apucă pandaliile, cf. îl apucă toate alea, fr. il est dans tous ses états. Der. din țig. pandalo „confuz” (Graur, BL, VI, 167) nu e posibilă; din ngr. φαντασία prin intermediul unei forme pandasie (Gáldi 217) sau din ngr. παντολμία „îndrăzneală, obrăznicie” (Scriban) nu este convingătoare. Trebuie să aibă o anumită relație cu rut. pantalyk „rațiune”, care este de origine necunoscută (Vasmer, II, 310), probabil tc. prin intermediul rom.
PANDALÍE ~i f. mai ales la pl. pop. fam. Stare de enervare foarte puternică și violentă; criză de nervi; furie. [G.-D. pandaliei] /Orig. nec.
pandalii (pandolii) f. pl. pop. furii, toane: i-a venit, l’au apucat pandaliile. [V. Pantelii].
pandalíĭ și -oliĭ f. pl. (cp. cu ngr. pantolmia, pron. pand-, curaj nebunesc). Munt. Fam. Pale, furiĭ, toane, hachiță: a-țĭ veni, a te apuca pandaliile.
pandalie s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.
pandalii s. pl. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE. NERVI.
a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile expr. (pop.) a se înfuria foarte tare.
a-l ține pandaliile expr. a fi capricios.

pandalie dex

Intrare: pandalie
pandalie substantiv feminin