panariciu definitie

16 definiții pentru panariciu

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.
PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.
PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație purulentă a degetelor de la mîini și de la picioare; sugel, sugiu. – Variantă: panaríciu s. n.
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panaríțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (sil. -ți-i-)
PANARÍȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.
PANARÍCIU s.n. v. panarițiu.
PANARÍȚIU s.n. (Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron. -țiu, var. panariciu s.n. / < lat. panaricium, cf. fr. panaris].
PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium)
PANARÍȚIU ~i n. Inflamație purulentă a țesuturilor digitale; sugel. /<lat. panaricium
*panarícĭŭ și -íțiŭ n. (lat. panaricium, d. vgr. paronychía, adică „aproape de unghiĭ”). Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop. sugel, sugiŭ, păr saŭ buba cea rea).
PANARIȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.
PANARÍȚIU (< fr.; {s} lat. panaricium, gr. paronychia < para „contrar” și onyx „unghie”) s. n. Inflamație purulentă acută a țesuturilor degetelor provocată de microtraume (înțepături, tăieturi, rosături). Se deosebesc: p. unghial, cutanat (superficial), subcutanat, tenosinovial și osos.

panariciu dex

Intrare: panarițiu
panariciu
panarițiu substantiv neutru
  • pronunție: -țiu pr. -țĭu