Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru panariciu

PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.
PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panariciu s. n.] – Din lat. panaricium.
PANARÍCIU s. n. v. panarițiu.
PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație purulentă a degetelor de la mîini și de la picioare; sugel, sugiu. – Variantă: panaríciu s. n.
panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)
panaríțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (sil. -ți-i-)
PANARÍȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.
PANARÍCIU s.n. v. panarițiu.
PANARÍȚIU s.n. (Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron. -țiu, var. panariciu s.n. / < lat. panaricium, cf. fr. panaris].
PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium)
PANARÍȚIU ~i n. Inflamație purulentă a țesuturilor digitale; sugel. /<lat. panaricium
*panarícĭŭ și -íțiŭ n. (lat. panaricium, d. vgr. paronychía, adică „aproape de unghiĭ”). Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop. sugel, sugiŭ, păr saŭ buba cea rea).
PANARIȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.
PANARÍȚIU (< fr.; {s} lat. panaricium, gr. paronychia < para „contrar” și onyx „unghie”) s. n. Inflamație purulentă acută a țesuturilor degetelor provocată de microtraume (înțepături, tăieturi, rosături). Se deosebesc: p. unghial, cutanat (superficial), subcutanat, tenosinovial și osos.

panariciu definitie

panariciu dex

Intrare: panarițiu
panariciu
panarițiu substantiv neutru
  • pronunție: -țiu pr. -țĭu