panaghie definitie

12 definiții pentru panaghie

PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paște. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía.
PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paști. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía.
PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat fecioarei Maria; iconiță emailată cu chipul fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănîncă în mănăstiri, iar de credincioși în prima săptămînă după paști. 3. (În expr.) A ridica (cuiva) panaghie = a ridica panahidă, v. panahidă. Se face masă pentru pomenirea sufletului celui repausat la trei, la nouă și la douăsprezece zile, iar la patruzeci de zile se cheamă preotul de-i ridică panaghia. MARIAN, Î. 370. ◊ (În imprecații) Atîta i-a trebuit lui moș Luca. cîte părăstase și panaghii toate i le-a rădicat. CREANGĂ, A. 127.
panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile
panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile
PANAGHÍE s. (BIS.) engolpion.
panaghíe (panaghíi), s. f. – Prescură care se dă de pomană la patruzeci de zile după o înmormîntare. – Mr. panaghie. Ngr. παναγία, epitet al Fecioarei (Murnu 41), cf. sb., cr. panagija. – Der. panaghiar, s. n. (taler de argint în care se servește panaghia).
PANAGHÍE ~i f. 1) Icoană mică având zugrăvit chipul Fecioarei Maria. 2) (în mănăstiri) Bucată de prescură care se mănâncă în prima săptămână după Paști. 3) Prescură pe care preotul o ridică în timpul rugăciunii făcute la patruzeci de zile de la moartea cuiva. ◊ A ridica (cuiva) ~a a) a face parastas unui mort; b) a înjura pe cineva. [G.-D. panaghiei] /<sl. panagija, ngr. panagia
panaghie f. partea din pâinea în trei colțuri ce stă pusă pe o măsuță înaintea icoanei Maicii Domnului: câte parastase și panaghii toate i le-a ridicat. CR. [Gr. mod.: lit. Atotsfânta].
panaghíe f. (ngr. panagia, „Maĭca Domnuluĭ”, vgr. „sfințenie perfectă”, d. pân, tot, și ágios, sfînt; vsl. rus. panágiĭa. V. haglŭ). Titlu al Maĭciĭ Domnuluĭ. Prescură care se ține ridicată de pe masă la panahidă. Panahidă.
PANAGHIE s. (BIS.) engolpion.
panaghíe, panaghii s. f. 1. (Ca nume propriu) Fecioara Maria; p. ext. iconiță cu chipul Fecioarei Maria sau cu Dumnezeu ori Iisus Hristos, purtată de ierarhi pe piept; engolpion. 2. Parte din pâinea în cinci colțuri care se pune înaintea icoanei Maicii Domnului. ♦ Bucată de prescură care se mănâncă în m-ri în prima săptămână după Paști. 3. Slujbă bisericească pentru sfințirea pâinii în cinstea Maicii Domnului. [Var.: panághiu, (înv.) panaghión s. n.] – Din sl. panagija, gr. panaghia.

panaghie dex

Intrare: panaghie
panaghie substantiv feminin