pambriu definitie

9 definiții pentru pambriu

PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec.
PAMBRÍU, pambriuri, s. n. (Înv.) Stofă de lână merinos. – Et. nec.
PAMBRÍU s. n. (Învechit) Stofă de lînă. Vezi...bătrini boieri îmbrăcați peste anterie de pambriu cu binișuri. CAMIL PETRESCU, O. II 400. Vodă era... cu o scurteică lungă de pambriu verde. GHICA, S. A. 47. Dar nu-i poartă ciobănește, Ci mi-i poartă chip domnește, Cu caftane de pambriu. TEODORESCU, P. P. 474.
pambríu (înv.) s. n., art. pambríul; pl. pambríuri
pambríu s. n., art. pambríul; pl. pambríuri
pambríu (pambríuri), s. n.1. (Înv.) Postav de lînă. – 2. (Munt.) Basma, testemel. Origine îndoielnică. Pare o deformație populară a lui Cambrai, celebru în Evul mediu prin țesăturile sale, cf. chembrică și sp. cambray.
pambríu, pambríuri, s.n. (înv.) 1. stofă de lână merinos. 2. testemel, năframă; basma. 3. un fel de haină. 4. un fel de brâu încins. 5. (art.) numele unei hore; melodia după care se execută această horă.
pambriu n. 1. stofă de merinos; giubea de pambriu albastru NEGR.; 2. testemel (în Vlașca). [Origină necunoscută].
pambríŭ n., pl. e și urĭ (turc.?). Vechĭ. Un fel de stofă de merinos. Azĭ. Munt. vest. Testemel.

pambriu dex

Intrare: pambriu
pambriu substantiv neutru