palton definitie

14 definiții pentru palton

PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot.
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), făcută din stofă groasă și căptușită, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot.
PALTÓN, paltoane, s. n. Haină lungă de iarnă făcută din stofă groasă, căptușită, și care se poartă peste celelalte veșminte. începe să scotocească în buzunarul paltonului. SADOVEANU, O. I 336. Îi aruncă paltonul pe umeri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 233. Își puse în cui paltonul ud. EMINESCU, N. 35.
paltón s. n., pl. paltoáne
paltón s. n., pl. paltoáne
PALTÓN s. haină. (Poartă un ~ de blană.)
PALTÓN s.n. Haină groasă și lungă de iarnă, care se poartă peste celelalte veșminte. [După fr. paletot].
PALTÓN s. n. haină groasă și lungă de iarnă, peste celelalte veșminte. (după fr. paletot)
paltón (paltoáne), s. n. – Haină groasă de iarnă care se poartă peste alte obiecte de îmbrăcăminte. – Mr. palto. Fr. paletot (Tiktin; Graur, BL, IV, 107), cf. ngr. παλτό (› mr.), tc., bg. palto, it. palto(n).
PALTÓN ~oáne n. Haină groasă și lungă, căptușită, care se poartă, mai ales iarna, peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. /<fr. paletot
palton n. haină bărbătească de iarnă ce se pune peste toate celelalte. [Fr. PALETOT, printr’un intermediar slav].
*paltón n., pl. oane (rus. pol. palion, d. fr. paletot, din paltoc, care vine d. ol. paltrok, haĭnă de călătorie, palster, toĭag; rok e germ. rock. V. rochie. Cp. cu bandon). O haĭnă bărbătească și femeĭască pe care orășeniĭ o poartă ĭarna peste toate cele-lalte. (Diferă de manta pin lipsa gaĭciĭ și fiind-că, în general, nu e croită pe talie). V. pardesiŭ, contoman, suman.
PALTON s. haină. (Poartă un ~ de blană.)
PALTON coajă, jantilică, maferlan, palamantir, parpalac, spital, țolengher.

palton dex

Intrare: palton
palton substantiv neutru