palpitație definitie

13 definiții pentru palpitație

PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.
PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. (La sg., adesea cu valoare de pl.) Mișcare, zvîcnire repede și neregulată a inimii (provocată de o boală, de un efort, de o emoție). Suferă de palpitații. 4 Fig. Simțire. Eu care am jărtfit toate palpitațiile inimii mele! ALECSANDRI T. 1015.
palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)
palpitáție s. f. (sil. -ți-e), art. palpitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (sil. -ți-i-)
PALPITÁȚIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. v. freamăt.
PALPITÁȚIE s.f. Mișcare convulsivă a unei părți oarecare a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. [Gen. -iei, var. palpitațiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio].
PALPITÁȚIE s. f. 1. mișcare convulsivă a unei părți a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. 2. (fig.) tremur ușor, emoție. (< fr. palpitation, lat. palpitatio)
PALPITÁȚIE ~i f. mai ales la pl. 1) Bătaie neregulată și mai accelerată a inimii (provocată de emoții, eforturi, boli etc.). 2) fig. Stare afectivă manifestată prin modificări de ordin neurovegetativ în funcționarea organismului; emoție. /<fr. palpitation
palpitați(un)e f. 1. agitare convulsivă a unei părți a corpului; 2. bătaie violentă și neregulată a inimii.
*palpitațiúne f. (lat. palpitátio, -ónis). Acțiunea de a palpita. Bătaĭe violentă și neregulară a inimiĭ: a suferi de palpitațiune de inimă. – Și -áție.
PALPITAȚIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. freamăt, palpitare, pulsație, trepidație. (~ vieții.)
PALPITÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Senzație neplăcută în regiunea inimii, provocată de bătăi anormale ale inimii, mai puternice, mai rapide sau neregulate. Poate fi funcțională (când este provocată de emoții, eforturi fizice, consum exagerat de cafea sau tutun etc.) sau poate să apară în cursul unor boli (ex. boala lui Basedow, insuficiență cardiacă, angină pectorală, aerofagie etc.).

palpitație dex

Intrare: palpitație
palpitație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e