PALPATÓR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de măsurat și de control, care sesizează neregularitățile unei suprafețe. 2. dispozitiv al unei mașini agricole pentru urmărirea neregularităților terenului, a modului de dispunere a plantelor, în scopul reglării poziției organelor de lucru ale mașinii. 3. dispozitiv de comandă automată a mecanismului de alimentare a mașinii de țesut cu fir de bătătură. (< it. palpatore)