palpa definitie

3 intrări

22 definiții pentru palpa

PALP s. m. v. palpă.
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav printr-o ușoară presiune cu degetele sau palmele asupra unei regiuni a corpului, pentru a determina limitele, consistența și sensibilitatea unor țesuturi și organe, prezența unor vibrații, a unor formațiuni patologice etc.2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
PALP s. m. v. palpă.
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i ușor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul. 2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeței unui obiect. – Din fr. palper.
PÁLPĂ, palpe, s. f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s. m.] – Din fr. palpe.
PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. A atinge sau a apăsa cu mîna corpul unui bolnav, pentru a putea pune diagnosticul. ♦ A examina cu mîna sau cu un instrument special gradul de netezime a suprafeței unui obiect.
palpá (a ~) vb., ind. prez. 3 palpeáză
palpá vb., ind. prez. 1 sg. palpéz, 3 sg. și pl. palpeáză
pálpă s. f., pl. pálpe
PALPÁ vb. (MED.) a pipăi. (A ~ un bolnav.)
PALP s.m. v. palpă.
PALPÁ vb. I. tr. 1. A pipăi. ♦ A examina prin pipăire (atingere sau apăsare) cu mâna anumite părți ale corpului, organe etc. 2. (Tehn.) A verifica gradul de netezime al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. [< fr. palper, cf. it., lat. palpare].
PÁLPĂ s.f. (Zool.) Fiecare dintre cele două organe în formă de apendice mobil așezate sub maxilarul inferior la artropode și crustacee, cu care acestea pipăie alimentele. [Var. palp s.m. / < fr. palpe].
PALP s. m. fiecare dintre cele două apendice mobile sub maxilarul inferior la artropode și crustacee, pentru pipăirea și prinderea alimentelor. (< fr. palpe, lat. palpus)
PALPÁ vb. tr. 1. a pipăi. ◊ a examina prin pipăire cu mâna anumite părți ale corpului, organe etc. 2. (tehn.) a verifica gradul de netezire al suprafeței unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. (< fr. palper, lat. palpare)
A PALPÁ ~éz tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului lor) A apăsa ușor cu degetele (pentru a identifica afecțiunea). 2) tehn. (obiecte, piese etc.) A examina cu palpatorul sau cu mâna (pentru a determina asperitățile). /<fr. palper, lat. palpare
*pálpă f., pl. e (fr. palpe, d. palper, lat. palpare, a palpa). Zool. La insecte și crustacee, un apendice mobil în fie-care parte a guriĭ p. a pipăi alimentele și a le ținea în timpu mestecăriĭ.
*palpéz v. tr. (lat. palpo, -áre). Pipăĭ.
PALPA vb. (MED.) a pipăi. (A ~ un bolnav.)
PALPI (< fr.) s. m. pl. Organe senzoriale alungite, situate de obicei în apropierea gurii, la diverse specii de nevertebrate.
PĂLPĂ, munt. (16 B V 470); Pelpea, Șt. (Ștef) mold. cf. vb. a pîlpîi.

palpa dex

Intrare: palpa
palpa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: palpă
palpă substantiv feminin
palp
Intrare: Pălpă
Pălpă