palmier definitie

14 definiții pentru palmier

PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali din familia palmaceelor, cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier.
PALMIÉR, palmieri, s. m. (La pl.) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali cu trunchiul drept, neramificat, având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate (1); (și la sg.) arbore care face parte dintr-una din aceste specii; palm. [Pr.: -mi-er] – Din fr. palmier.
PALMIÉR, palmieri, s. m. Arbore cu trunchiul drept, neramificat, avînd în vîrf o coroană de frunze penate sau palmate; (la pl.) familie de plante monocotiledonate cu numeroase specii care dau produse folosite în tehnică, în industria textilă și alimentară etc.; unele specii se cultivă la noi în ghivece sau sere ca plante ornamentale. Soră-mea Ileana a rupt toate frunzele palmierului, să-și facă rochițe verzi la păpușă. SAHIA, N. 48. Pe galbene nisipuri arzătoare Un palmier încremenit în soare Visează lung. TOPÎRCEANU, P. 71. Singura vegetație ce se prezintă ochilor consistă in niște tufe de palmieri pitici. ALECSANDRI, O. P. 346.
palmiér (arbore) (-mi-er) s. m., pl. palmiéri
palmiér (bot.) s. m. (sil. -mi-er), pl. palmiéri
PALMIÉR s. (BOT.) (rar) palm. (Curmalul este un ~.)
PALMIÉR s.m. Arbore exotic cu tulpina înaltă, dreaptă, neramificată, terminată cu o coroană de frunze și având florile dispuse în inflorescențe foarte variate. [Pron. -mi-er. / < fr. palmier].
PALMIÉR s. m. arbore exotic cu tulpina înaltă, dreaptă, neramificată, terminată cu o coroană de frunze la vârf; palm. (< fr. palmier)
PALMIÉR ~i m. 1) la pl. Specie de arbori exotici subtropicali cu tulpina înaltă și dreaptă, neramificată, având în vârf o coroană de frunze palmate sau penate (reprezentanți: cocotierul, curmalul, rafia etc.). 2) Arbore din această specie. [Sil. -mi-er] /<fr. palmier
palmier m. Bot. curmal.
*palmiér m. (fr. palmier, fenice; it. palmiere, călător care se întoarnă de la Ĭerusalim și ține în mînă o ramură de fenice, d. lat. palme, palmier. V. palmă). Un frumos și mare arbore monocotiledonat care are în vîrf un buchet de frunze foarte lungĭ, ca curmalu, cocotieru ș. a. Crește pin țările calde. V. vaĭe.
PALMIER s. (BOT.) (rar) palm. (Curmalul este un ~.)
PALMIÉR (< fr.) s. m. Denumire generică a mai multor specii de plante lemnoase, din familia palmaceelor, care cresc în regiunile tropicale și subtropicale, cu trunchiul drept, neramificat și cu o coroană bogată de frunze la vârf; florile sunt grupate în inflorescențe, iar fructele sunt bace (dulci, gustoase) sau nuci. P. au o mare importanță economică datorită fructelor care au o valoare nutritivă ridicată; furnizează și uleiuri, fibre textile, material de construcție etc. (ex. cocotierii, curmalul etc.).
CORDYLINE Comm., CORDILINE, PALMIER, CRIN AUSTRALIAN, fam. Liliaceae. Gen originar din India și Australia, cca 25 specii, arbuști și semiarbuști. Frunze lanceolate, în tonuri de verde și roșu, alb și galben, unicolore sau dungate, sesile sau pețiolate. Flori mici, solitare, grupate în panicule terminale. Fruct sferic, baciform. Rizomi puternici de pe care pornesc drajoni groși. Rădăcini de culoare albă.

palmier dex

Intrare: palmier
palmier substantiv masculin
  • silabisire: -mi-er