palmac definitie

8 definiții pentru palmac

PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1).
PALMÁC, palmace, s. n. Veche unitate de măsură pentru lungime, folosită mai ales în Moldova, egală cu 3,4 cm și echivalând aproximativ cu a opta parte dintr-o palmă1 (1). – Din tc. parmak (după palmă1).
PALMÁC, palmace, s. n. (Mold.) Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 3,484 cm și echivalînd cu a opta parte dintr-o palmă. [Din cal] mai rămăsese coșul gol al coastelor și cîteva palmace de piele întinsă pe cap și pe spinare. MIRONESCU, S. A. 120. Neabătîndu-mă adică din cale cu un palmac măcar la dreapta sau la stînga, mă întorsei pe același drum la întăriturile mele. HOGAȘ, M. N. 183. Am văzut că era un abecedar cu slove de-un palmac de mari. NEGRUZZI, S. I 7. Palmac de pămînt (sau de moșie) = suprafață mică de pămînt cultivabil. Pe palmacul lui de pămînt trebuia să-și ridice fiecare vitele și plozii. GALAN, Z. R. 89. Și tu vrei să pui bir pe pămînt? – Vreu, cu atît mai mult că n-am nici un palmac de moșie. ALECSANDRI, T. 1660.
palmác s. n., pl. palmáce
palmác s. n., pl. palmáce
PALMÁC ~ce n. (în trecut) Unitate de măsură a lungimii (egală cu aproximativ 1/8 de palmă). /<turc. parmak
palmac n. Mold. veche măsură echivalând cu ⅛ dintr’o palmă. [Identic cu parmac, influențat de palmă].
palmác n., pl. e (din parmac, infl. de palmă). A opta parte din palmă (V. stînjen). – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 152) farmac. În Vs. fermac: nu-ĭ daŭ nicĭ un fermac, nu-ĭ daŭ nimic!

palmac dex

Intrare: palmac
palmac substantiv neutru