palingeneză definitie

9 definiții pentru palingeneză

PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese.
PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese.
PALINGENÉZĂ s. f. 1. Metamorfism al rocilor eruptive sau sedimentare, produs la adîncimi foarte mari în geosinclinale, sub influența aproape exclusivă a temperaturii. 2. (În filozofia idealistă) Renaștere după o moarte reală sau aparentă. ♦ Fig. Regenerare, reînnoire morală.
palingenéză (geol.) s. f., g.-d. art. palingenézei
palingenéză s. f., g.-d. art. palingenézei
PALINGENÉZĂ s.f. 1. Palingenezie. 2. (Liv.) Reînnoire a instituțiilor, a concepțiilor etc. 3. Metamorfism produs la adâncimi foarte mari pe care îl suferă rocile eruptive sau sedimentare sub influența temperaturii. 4. (Biol.) Apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. [Cf. it. palingenesi, germ. Palingenese < gr. palin – din nou, genesis – naștere].
PALINGENÉZĂ s. f. 1. metamorfism la adâncimi foarte mari pe care îl suferă rocile eruptive sau sedimentare sub influența temperaturii. 2. (biol.) apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. (< fr. palingenèse)
PALINGENÉZĂ f. 1) geol. Proces de formare a magmei prin topirea unei roci preexistente. 2) paleont. Fenomen constând în apariția în procesul dezvoltării unor indivizi a unor trăsături dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte. /<fr. palingénese
PALIN- „repetare, din nou, repetat”. ◊ gr. palin „din nou” > fr. palin-, germ. id., engl. id. > rom. palin-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., repetare și înglobare în conținutul psihic a unor perioade din trecutul bolnavului; ~dromie (v. -dromie), s. f., recrudescență a unei boli; ~estezie (v. -estezie), s. f., revenire la starea de sensibilitate după anestezia generală; ~frazie (v. -frazie), s. f., tulburare de vorbire manifestată prin repetarea ultimei silabe a cuvintelor; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Apariția, în procesul dezvoltării unor indivizi, a unor caractere deja dispărute pentru grupa din care aceștia fac parte; sin. palingenie. 2. Formare a magmei prin topirea completă a unor roci preexistente; ~genezie (v. -genezie), s. f., 1. Concepție metafizică preconizînd reînvierea periodică a tuturor ființelor. 2. Concepție potrivit căreia istoria este alcătuită din cicluri succesive de decădere și de înflorire. 3. Concepție potrivit căreia perfecționarea viețuitoarelor are loc permanent, printr-o evoluție lentă; ~genie (v. -genie1), s. f., palingeneză* (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., tendință patologică de a repeta în scris aceleași cuvinte sau propoziții; sin. paligrafie.

palingeneză dex

Intrare: palingeneză
palingeneză substantiv feminin