palie definitie

30 definiții pentru palie

PALÍE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: pálie] – Din ngr. paleá.
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá.
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; șchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. – Et. nec.
PALÍU, -ÍE, palii, adj. (Regional; despre privire) încrucișat, ponciș, strîmb. (Adverbial) Nu e chior, Se uită cam paliu, asta e tot. De văzut vede bine. STANCU, D. 44.
palíe (înv.) s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile
palíu (reg.) adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
paliá vb., ind. prez. 1 sg. paliéz, 3 sg. și pl. paliáză
palíe s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile
palíu adj. m., f. palíe; pl. m. și f. palíi
PÁLIE s. v. vechiul testament.
PALÍU adj. v. paralizat.
PÁLIE ~i f. înv. Carte care conține Vechiul Testament. /<ngr. palaiá
palíu2, -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, țicnit; prost.
palíu3, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător.
pălíe1, pălíi, s.f. (pop.) sărbătoare din preajma zilei de sf. Ilie, pentru prevenirea focului, trăznetelor și arșiței; opârlie.
pălíe2, pălíi, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasă adăugată saniei pentru a putea încărca cu lemne, cu fân, cu paie etc.
Palia f. 1. cea mai veche traducere a Pentateucului, tipărită la Orăștie în 1582; 2. Biblia ilustrată cu legende apocrife. [Gr. mod. PALAIÀ, cea veche].
palià v. 1. a ascunde sub aparențe falșe: a palia o vină; 2. fig. a alina momentan (= fr. pallier).[1]
Pălie m. supranumele sfântului Ilie, cel care pălește holdele: fugiți smeilor..., căci iată că vine Ilie Pălie să vă potopească, să vă pârjolească ISP. ║ Păliile (Pârliile) f. pl. surori ale St-lui Ilie, cari aduc foc, arșiță și boale arzătoare: serbat de popor la 19 Iulie, cu o zi înainte de Sf. Ilie. [Aluziune la păli, pârli].
Ilíe m. (vsl. Iliĭ, Ilia, d. mgr. Ilias, vgr. Elias, cuv. ebr.). Numele unuĭ sfînt profet căruĭa poporu îĭ atribuĭe stăpînirea tunetelor și fulgerelor. (Sărbătoarea luĭ, la 20 Ĭulie, de cînd încep a fi mîncate merele și perele). Ilie Pălie (din po-Ilie?), o sărbătoare băbească a doŭa zi de Sfîntu Ilie (cînd, dacă lucrezĭ, ți se pălesc holdele, și de aceĭa ĭ-ar și zice Pălie!).
*paliéz v. tr. (fr. pallier, d. lat. palliare, a acoperi, a ascunde, d. pallium, manta. V. păĭoară). Atenuez o boală fără s’o vindec, alin pe puțin timp; laudanu paliază oare-care durerĭ. Fig. Atenuez cu vorba: a palia un defect.
palíŭ, V. paniŭ.
paníŭ, -íe adj. Munt. Șpanchĭ convergent. – În vest paliŭ. – În BSG. 1922, 163: paniŭ, nebun, prost (Prah.).
pălíe, V. ilie.
palie s. v. VECHIUL TESTAMENT.
paliu adj. v. PARALIZAT.
PALIA DE LA ORĂȘTIE, prima traducere (aparținând lui Ștefan Herce și Efrem Zăcan) în limba română a „Vechiului Testament”, cuprinzând primele două cărți: „Bitia” (Geneza) și „Ishodul” (Exodul); tipărită la Orăștie, în 1582, de către meșterii tipografi Șerban, fiul diaconului Coresi, și Marian. Monument de limbă veche românească, care a contribuit la formarea și afirmarea limbii naționale literare.
palíe, palii s. f. (Înv.) Nume dat scrierilor biblice ale Vechiului Testament sau uneori numai primelor cinci cărți (Pentateuhul). ◊ Palia de la Orăștie = carte tipărită la Orăștie în 1582 de diaconul Șerban, fiul lui Coresi. Traducătorii (Mihail Tordași, Ștefan Herce, Efrem Zacan, Moise Peștișel și Archirie) au folosit Pentateuhul maghiar al lui Heltai Gaspar (Cluj, 1551), o versiune latină și una slavonă a Bibliei. [Acc. și: pálie] – Din gr. palea.
paliu, -e, palii adj. nebun

palie dex

Intrare: palie
palie
Intrare: palie
palie substantiv feminin
Intrare: paliu (adj.)
paliu adj. adjectiv
Intrare: pălie
pălie
Intrare: palia
palia verb grupa I conjugarea a II-a