palid definitie

14 definiții pentru palid

PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido.
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. 1. (Despre față sau despre părți ale feței) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care răspândește o lumină slabă; fără strălucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este puțin intens, care este șters, estompat sau spălăcit; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin estompată sau spălăcită. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; șters; searbăd. – Din lat. pallidus, it. pallido.
PÁLID, -Ă, palizi, -de, adj. (Despre oameni) Fără sînge în obraz, alb la față (din cauza unei emoții, a unei boli etc.). Palidă, c-un zîmbet melancolic, avea niște ochi adînci, măriți de cearcăne negre. BART, E. 363. Atîtea nopți de zbucium și veghere Ce slab și palid te-au făcut la față! IOSIF, V. 159. El vine trist și gînditor Și palid e la față. EMINESCU, O. I 172. ♦ Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. Mă aflu în curtea unei clădiri bine îngrijite, cu ferestre mari lucind în soarele palid al dimineții. SADOVEANU, O. VI 357. Reci și palide-n senin Se ivesc deasupra stele. TOPÎRCEANU, B. 39. Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prinse Sub palida lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109. ◊ (Adverbial) Mulțimea dimprejur rîse palid, fără veselie. DUMITRIU, N. 29.
pálid adj. m., pl. pálizi; f. pálidă, pl. pálide
pálid adj. m., pl. pálizi; f. sg. pálidă, pl. pálide
PÁLID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. v. estompat. 3. v. difuz. 4. v. slab.
Palid ≠ aprins, țipător, viu, rumen, violent
PÁLID, -Ă adj. 1. Galben, pal, alb la față. 2. Fără strălucire, lipsit de intensitate luminoasă. [< lat. pallidus, cf. it. pallido].
PÁLID, -Ă adj. 1. (despre oameni) fără sânge în obraz, galben, alb la față; pal. 2. fără strălucire, șters, lipsit de vigoare. (< lat. pallidus, it. pallido)
PÁLID ~dă (~zi, ~de) 1) (despre față) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emoții). 2) (despre persoane) Care are fața cu o astfel de culoare. 3) (despre lumină) Care este lipsit de intensitate; fără strălucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizează prin intensitate scăzută; puțin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; șters. Expunere ~dă. /<lat. pallidus, it. pallido
palid a. 1. decolorat: față palidă; 2. care lucește puțin: lumină palidă; fig. palida înțelepciune EM.; 3. fără lustru: stil palid.
*pálid, -ă adj. (lat. pállidus). Galben de frică saŭ de boală saŭ din natură: om palid, față palidă. Slab, fără strălucire, vorbind de colorĭ saŭ de lumină: lumina palidă a luniĭ. Fig. Fără vigoare; stil palid.
PALID adj. 1. galben, îngălbenit, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. estompat, pal, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 3. difuz, potolit, slab, stins. (O lumină ~.) 4. pal, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.)
față palidă expr. v. față (1).

palid dex

Intrare: palid
palid adjectiv