paleoantrop definitie

9 definiții pentru paleoantrop

PALEANTRÓP, paleantropi, s. m. Denumire atribuită oamenilor de Neanderthal, care au trăit în Europa și Asia în pleistocenul mijlociu și superior. [Pr.: le-an-. – Var.: paleoantróp s. m.] – Din lat. Palaeoanthropus, denumirea științifică a paleantropului.
PALEOANTRÓP s. m. v. paleantrop.
PALEANTRÓP, paleantropi, s. m. Nume dat omului fosil din pleistocenul mediu. [Pr.: -le-an-] – Din lat. palaeanthropus, numele științific al paleantropului.
paleantróp (-le-an-) s. m., pl. paleantrópi
paleantróp s. m. (sil. -le-an-), pl. paleantrópi
PALEANTRÓP s.m. (Pal.) Denumire taxonomică a omului fosil din pleistocenul mediu; omul din Neandertal. [Pron. -le-an-. / cf. it. paleantropo].
PALEANTRÓP s. m. om fosil din pleistocenul mediu; omul din Neandertal. (< germ. Paläanthropus, lat. palaeoanthropus)
PALEOANTRÓPI (< fr.) s. m. pl. Denumire atribuită oamenilor de Neanderthal (Homo sapiens Neanderthalensis), care au trăit în Europa și Asia în Pleistocenul mijlociu și superior. De la p. au rămas culturile Paleoliticului mijlociu.
PALE-, v. PALEO-.~antrop (v. -antrop), s. m., denumire taxonomică a omului fosil din pleistocenul mediu; sin. omul de Neandertal; ~encefal (v. -encefal), s. n., cea mai veche parte din punct de vedere filogenetic a creierului; sin. paleoencefal; ~ontografie (v. onto-, v. -grafie), s. f., descriere sistematică a fosilelor; ~ontolog (v. onto-, v. -log), s. m. și f., specialist în paleontologie; ~ontologie (v. onto-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale descoperite în sedimentele scoarței terestre.

paleoantrop dex

Intrare: paleantrop
paleoantrop
paleantrop substantiv masculin
  • silabisire: -le-an-