palcă definitie

9 definiții pentru palcă

PÁLCĂ, palce, s. f. (Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din rus. palka.
PÁLCĂ, palce, s. f. (Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din rus. palka.
PÁLCĂ, palce, s. f. (Mold.) Varga, nuia. Luînd cîte pe-un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu palcele, de-i crăpa pielea, CREANGĂ, P. 306. ◊ Lovitură cu varga. Căpitanul... poruncește să-i deie 100 de palce. La TDRG.
pálcă (reg.) s. f., g.-d. art. pálcei; pl. pálce
pálcă s. f., g.-d. art. pálcei; pl. pálce
PÁLCĂ s. v. nuia, vargă.
pálcă (pálce), s. f. – (Mold.) Băț, vargă, nuia. Rus. palka (Tiktin).
pálcă f., pl. e (rus. pálka, pl. pálki, baston; pol. pala, macĭucă, ung. palca, băț. V. paliță). Nord. Vargă, nuĭa de bătut: l-a bătut cu palcele la stroĭ.
palcă s. v. NUIA. VARGĂ.

palcă dex

Intrare: palcă
palcă substantiv feminin