palancă definitie

2 intrări

16 definiții pentru palancă

PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.
PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.
PALÁNCĂ 2, palănci, s. f. (Mold.) Turtă de făină de porumb, coaptă în vatră. Dîndu-i baba o bucățică de palancă, coaptă în spuză și plină de cenușă, îl porni cu iapa la păscut. ȘEZ. VII 10.
PALÁNCĂ1, palănci, s. f. 1. (Învechit) întăritură făcută în scopuri militare, din trunchiuri de copaci așezate orizontal sau din pari groși înfipți în pămînt. Bătrînul vizir prezida la facerea podului, al cărui cap era ocrotit, ca de o palancă, de cetățuia din insulă. BĂLCESCU, O. II 84. ◊ Expr. A face (sau a da) palancă = a culca la pămînt, a doborî. Și eu fuga și ea fuga, pînă ce dădu cînepa toată palancă la pămînt. CREANGĂ, A. 49. 2. (Ban., Olt.) Adăpost rudimentar pentru vite, făcut la cîmp din furci înfipte în pămînt și din pari așezați orizontal, pe care se pun paie sau stuf. – Variantă: palángă (STANCU, D. 216) s. f.
paláncă s. f., g.-d. art. palắncii; pl. palắnci
paláncă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci
PALÁNCĂ s. v. palisadă, staul.
paláncă (pălắnci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță.
PALÁNCĂ1 palănci f. 1) înv. Construcție primitivă de fortificație, făcută din trunchiuri de copaci, așezate orizontal, sau din pari groși bătuți în pământ și legați între ei; palisadă. 2) reg. Construcție rudimentară folosită ca gard sau ca adăpost pentru animale. /<pol. palanka, ung. palánk
paláncă2, palắnci, și palánce, s.f. (reg.) turtă din făină de porumb coaptă în spuză.
palancă f. întăritură cu pari înfipți în pământ. [Pol. PALANKA, scândură]. ║ adv. grămadă: dăm cânepa toată palancă la pământ POP.
1) paláncă f., pl. e și pălăncĭ (d. pălăngesc, polignesc, pologesc supt infl. luĭ palancă 2). Est. (Tut.) Turtă de făină de popușoĭ acoperită cu frunze de nuc orĭ de hrean și coaptă’n spuză. Adv. Trîntit la pămînt, întins, vrașilă: grîŭ trîntit palancă de ploaĭe. – Și -ngă (vest). V. polog, blană.
2) paláncă f., pl. e și pălăncĭ (pol. palanka, turc. -nka și -nga, d. it. palanca, de unde și fr. palanque, palisadă. V. palanc, părîngă și palisadă). Întăritură de buștenĭ ș. a.: pălăncĭ și părcane de apărare (Muste, Let. III, 86). V. parcan.
palancă s. v. PALISADĂ. STAUL.
PALANCĂ, I. (Lic Pl 381) < subst.; Palancea, fam. (Buftea).
a face palancă expr. a istovi / a extenua / a ucide pe cineva prin exces de sex.

palancă dex

Intrare: palancă
palancă substantiv feminin
Intrare: Palancă
Palancă