palan definitie

2 intrări

19 definiții pentru palan

PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.
PALÁNC s. n. v. palan.
PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.
PALÁNC s. n. v. palan.
PALÁN, palane, s. n. (Și în forma palane) Aparat de ridicat, constituit dintr-un sistem de scripeți cu axele paralele și dintr-un cablu sau lanț trecut pe șanțul scripeților. Să se ridice vaca la bord cu palancu. BART, S. M. 93. – Variantă: palánc s. n.
PALÁNC s. n. v. palan.
PĂLÁN, pălanuri, s. n. (Regional) Gard de scînduri; ulucă, zaplaz. Cîntă cucu pe pălan, Numai trei zile mai am. ȘEZ. II 56. Pe colea p’îngă pălan, Mă-ntîlnii c-un bogătan. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 435. – Variantă: pălánt (RETEGANUL, la CADE) s. n.
palán s. n., pl. paláne
palán s. n., pl. paláne
pălán s. n. (pl. pălanuri)
PALÁN s. v. muflă.
PALÁN s.n. Macara formată din mai mulți scripeți, folosită la ridicarea unor greutăți mari. [Var. palanc s.n. / < fr. palan, cf. it. palanco].
PALÁNC s.n. v. palan.
PALÁN s. n. macara din două mufle identice, servind la ridicarea unor greutăți mari. (< fr. palan)
PALÁN ~e n. Mecanism constituit dintr-un sistem de scripeți, folosit la ridicarea greutăților. /<fr. palan
1) palánc n., pl. e și urĭ (it. palanco, a. î.). Mar. Sistemă compusă din doŭă macarale p. a rîdica greutățĭ.
2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.
pălan(t), V. palanc.
PALAN s. (TEHN.) muflă, scripete.

palan dex

Intrare: palan
palanc
palan substantiv neutru
Intrare: pălan
pălan