palafită definitie

10 definiții pentru palafită

PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică și a bronzului), construită pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta.
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (din epoca neolitică), construită pe piloți sau pe un podium susținut de pari. – Din fr. palafitte, it. palafitta.
PALAFÍTĂ, palafite, s. f. Locuință lacustră (construită pe stîlpi) din epoca preistorică. Colibe înălțate pe țăruși care figurează pe columna lui Troian și în care... a crezut a vedea palafite ca cele din Elveția. ODOBESCU, S. II 148.
palafítă s. f., g.-d. art. palafítei; pl. palafíte
palafítă s. f., pl. palafíte
PALAFÍTĂ s.f. Locuință lacustră susținută pe pari; construcție făcută pe un teren nestabil, întărit cu pari. [< it. palafitta, fr. palafitte].
PALAFÍTĂ s. f. locuință lacustră pe o platformă sprijinită pe stâlpi de lemn; construcție pe un teren, întărit cu pari. (< fr. palafitte, it. palafitta)
PALAFÍTĂ ~e f. (în epoca preistorică) Locuință lacustră clădită pe un podium susținut de pari. /<fr. palafitte
palafit n. nume dat locuințelor palustre din epoca preistorică.
*palafítă f., pl. e (it. palafitta, d. palo, par, și fitto, înfipt. V. par, înfig). Locuință omenească construită pe parĭ în lacurĭ în epoca lacustră. V. lacustru, preistorie.

palafită dex

Intrare: palafită
palafită substantiv feminin