Dicționare ale limbii române

36 definiții pentru painjenit

PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.
PAINJENÍ vb. IV v. păinjeni.
PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni.
PĂINJENÁT, -Ă adj. v. păienjenit.
PĂINJENÍ vb. IV v. păienjeni.
PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni.
PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.
PAINJENÍ vb. IV v. păinjeni.
PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni.
PĂINJENÁT, -Ă adj. v. păienjenit.
PĂINJENÍ vb. IV v. păienjeni.
PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni.
PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
ÎMPĂIENJENÍ, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjiní (CARAGIALE, O. I 289), împăiejení (ODOBESCU, S. II 431), împăinjení (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejená (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, painginí (ALECSANDRI, P. P. 74), painjení (EMINESCU, N. 42), păinjení (EMINESCU, O. I 98), păinjiní (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păinginí (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.
ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 33), împăinjenít, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenát, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenít, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenít, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.
PAINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.
PAINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.
PAINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
PĂINJENÁT, -Ă adj. v. împăienjenit.
PĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.
PĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
păienjení (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 să păienjeneáscă
păienjení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. păienjeneáscă
PĂIENJENÍ vb. v. împăienjeni.
PĂIENJENÍT adj. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, tulbure. (Ochii îi erau ~ți; privire ~.)
A SE PĂIENJENÍ pers. 3 se ~éște v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen
păinjinì v. Mold. 1. a acoperi cu păiajeni: păreți păinjiniți; 2. fig. a se acoperi cu o ceață: o negură ochii ’mi păinjini NEGR.
painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.
painjinít, -ă adj. Ostenit de somn orĭ de beție, vorbind de ochĭ.
PĂIENJENI vb. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)
PĂIENJENIT adj. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

Painjenit dex online | sinonim

Painjenit definitie

Intrare: păienjeni
păinjeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
paingini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
păienjeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
painjeni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
păinjini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: păinjenit
păinjenit
Intrare: păienjenit
păienjenit adjectiv
painjenit
păinjenat
păinjinit